Marţi seară, pe “Allianz Arena”, am asistat la finalul unei epoci şi începutul alteia. Concluzia este aceeaşi în presa mondială, indiferent că vorbim de cea din Germania sau din Spania. Chiar şi “neutrii” sunt de acord.
Bayernul veteranului Heynckes, care din vară va fi preluat de Guardiola, a dat de pământ cu creaţia lui Pep. Barca a simţit cutremurul încă de la pauză, când Bayern conducea cu 1-0, apoi a fost scufundată de tsunamiul din partea secundă, când bavarezii au mai lovit de trei ori. „Allianz Arena” n-a fost locul în care Barca a murit, ci doar locul în care a fost îngropată. Semnele bolii letale erau însă de mult vizibile.
Când îţi sapi groapa singur...
Într-un fel, Barcelona îşi merită soarta. De doi, trei ani, gruparea “blaugrana” are nevoie de un înlocuitor(i) pentru vârsta şi problemele lui Puyol, dar transferă mijlocaşi centrali. În loc de un fundaş central de 20-30 de milioane de euro, imperios necesar, se creează concurenţă acerbă pe un post bine acoperit. Iar reprofilările gen Mascherano sau Adriano, şi promovările forţate, gen Bartra (22 de ani), au fost aproape falimentare. Dacă „El Jefe” s-a mai achitat sarcini, brazilianul a fost slab cu PSG, iar puştiul promovat de la Barca B şi-a arătat limitele pe “Allianz Arena”. A irosit două ocazii uriaşe, cele mai mari avute de echipa catalană!
Barcelona n-are antrenor
Propulsat de retragerea prietenului Pep, Tito Vilanova va rămâne întotdeauna un „secund” la Barcelona. Imaginea liniştită, de pe bancă, a lui Tito, chiar şi modul calm în care se manifestă sugerează multe. Nu e tipul de care să se teamă vreun jucător, iar respectul e greu de câştigat. La Barca, Vilanova pare un profesor stagiar aterizat într-o clasă de olimpici. Şi unul fără tupeu.
Un mare antrenor se vede mai ales când face schimbările. Când ia dec
