Necultivarea „vârfurilor” scriitoriceşti din cauza premierii cu duiumul, a promovării coteriei scriitoriceşti duce la această bagatelizare, la lipsa de relief social a scriitorului din România de astăzi.

Acum cinci ani, doamna Magda Ursache scria în Bucovina literară despre situaţia scriitorimii filialei ieşene: „După o frază de interluxări, faulturi, ghionţi în rînză, ceafă şi ce-o mai fi, s-a lăsat o tăcere… asurzitoare. Codrul clocoti de zgomot şi de arme şi de (z)bucium cînd cu Apelul pentru deparazitarea instituţiilor de cultură ieşene sau cu Scrisoarea celor 60 de intelectuali ieşeni către Mona Muscă; pe urmă, ostilitatea s-a transformat în indiferenţă. Cei care n-au plecat la Bacău sau mai departe absentează programat de la şedinţe, festivităţi etc. Şi au destule motive s-o facă. Un motiv e încurajarea amatorismului obedient. Vezi vînătoarea legală (mulţumesc, Ioana Pârvulescu!) de premii de debut, nominalizările de tot stranii (actorul Costel Popa, la… critică literară), premiile cu coroniţă de laur pe capul lui Adi Cristi, poetul dudelor, pe capul lui Adi Cristi, prozatorul, pe capul lui - aţi ghicit - Adi Cristi, publicistul, magistru al punctelor de suspensie. Balanţa între amatori şi virtuozi e nefiresc înclinată spre primii”.

Au trecut aşadar ceva ani de atunci, la conducerea filialei U.S. s-a ales o nouă echipă, dar situaţia a rămas aceeaşi, aşa cum o semnala publicista culturală ofensivă Magda Ursache, întotdeauna pusă în slujba adevărului şi simţului moral. În ciuda unei pospăieli de „glasnost'”, menită să ia ochii membrilor Filialei, degradarea progresivă, în paşi geometrici, a instituţiei şi înălţarea unor pseudo-piedestaluri continuă. Se premiază în continuare cu patos camaraderesc şi „de generaţie” şi în dispreţul valorii. Premii şi diplome în proporţii de masă, cum zicea aceeaşi M.U., ca la Cântarea României, continuă şi ast