Pe data de 9 aprilie, cînd eu prezentam la Parlamentul European costurile corupţiei pentru Uniunea Europeană, Ministerul Justiţiei din Federaţia Rusă a deschis un caz contra asociaţiei pentru apărarea drepturilor votanţilor Golos. Eu am aflat mai spre seară, nefiind pe Twitter, Facebook şi nici un fel de social media, de la un ziarist german care m-a sunat pentru altceva. Motivul invocat era faptul că Golos primeşte finanţare din străinătate şi participă în activităţi politice: conform legii foarte convenabile adoptate toamna trecută, ar fi trebuut să se înregistreze ca ”agenţi străini” în mod oficial, ceea ce nu au făcut. Ştirea m-a scos din sărite, nu doar că orice ONG din lume ar putea fi altfel închis, nu doar că Golos conduce de peste zece ani, eroic, toate campanile pentru integritatea votului şi a politicienilor în Rusia, fiind un fel de SAR, APD şi Coaliţia pentru un parlament curat la un loc, ci pentru că sînt partenerii mei, pentru că exact pînă în luna noiembrie am făcut parte dintre cei care au finanţat- minor- Golos, plătind un salariu unei fete de acolo pentru întreţinerea variantei ruse a siteului www.againstcorruption.eu, siteul meu propriu de resurse pentru societatea civilă care luptă contra corupţiei. Ştiam de celebra lege, dar crezusem că Putin se va mulţumi cu ameninţarea şi nu o va pune în practică, Golos, din prudenţă, nu mai luase alţi bani, au trimis înapoi şi cei 7700 de dolari ai premiului Andrei Saharov decernat de o fundaţie norvegiană. Pe 10 aprilie, cînd eu luptam să explic presei internaţionale că Uniunea Europeană ar avea dublul bugetului pe acest an doar din colectarea impozitelor dacă toate cele 27 de ţări, inclusiv a noastră, ar controla corupţia la nivelul Danemarcii, Ministerul de Justiţie din Rusia a trimis deja dosarul la tribunal, inplicînd şi personal pe directoarea executivă a asociaţiei, partenera noastră, într-o tăcer