Monica Alexandru

Trebuie să recunoaştem cu toţii, România e o ţară foarte mişto. Dacă ştii, bineînţeles, să te plasezi pe partea unde e soare mereu şi te doare-n spate ca pe Voicu înainte de condamnare. Bietul Cătălin, copil sărman de casă împreună cu părinţii, ia de la Justiţia Română şapte ani cu executare, binemeritaţi. Până aici ar fi cam nasol. Dar staţi aşa, Ea (Justiţia) nu e, cum s-ar părea, o femeie rea până la capăt. Judecătorul Costiniu, complice dovedit audio-video cu generalul iliescian, e certat părinteşte de aceeaşi justiţie, cu patru ani cu suspendare, întru îndreptarea păcatelor. Şi, ca să fie dreptatea dusă la apogeu, respectivul e scos la pensie, cu umilitoarea sumă de 16.000 de lei. Plus dreptul de a pleda şi încasa de pe poziţia de avocat, inclusiv în procese în care a fost anterior judecător. Eu când am zis mişto chiar a fost la mişto. Ăsta-i paradisul pe pământ şi e clar că, din cel ceresc, Iorgovan priveşte în jos cu justificată mândrie patriotică. Deci şi carevasăzică, România dovedeşte o grijă de-a dreptul maternă faţă de oamenii ei cinstiţi şi valoroşi. Nu se făcea, nu-i aşa, să laşi recalculările de criză să afecteze nivelul de trai al unui magistrat de valoarea dlui Costiniu. Nu mai pomenim aici că totul a fost o făcătură băsistă, înregistrările fiind scoase din context şi tendenţios interpretate, cei doi discutând, de fapt despre topirea calotei polare. Asta face, cum s-ar zice, obiectul altui dosar. Prin alte părţi, mai puţin stilate în ale democraţiei, faptul că eşti funcţionar al statului e un amănunt agravant, când eşti certat că ai fost prins pe aceeaşi lungime de undă cu Voicu. La noi e o chestie care-ţi garantează doar o suspendare, nedreaptă şi aia, desigur, pentru care ai vrea să înaintezi recurs, judecat, dacă se poate, de soţie. Nu se mai poate din cauza dictatorilor de la Bruxelles, cei care ne ameninţă cu tăierea fondur