Europa nu a ieşit încă din tunelul crizei economice, dar se pregăteşte să iasă din tunelul unei dogme: a austerităţii riguroase. Tot mai multe voci critică de fapt ritmul prea rapid al politicii de asanare bugetară impus de viziunea germană asupra economiei europene. Statele Unite, Fondul Monetar Internaţional, grupul G20 au cerut o schimbare de politică economică în Europa.
Ecoul acestor critici au ajuns fără îndoială şi la Bruxelles unde însuşi preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, a declarat nu demult că această strategie a austerităţii "şi-a atins limitele". Luni, în cadrul unui colocviu, demnitarul european a mai dat de înţeles că nimic nu se poate face fără un mimim sprijin politic şî social. Fără să anunţe un viraj cu 180 de grade în materie de politică economică, Bruxelles-ul încreacă să combine acum "necesara corectitudine bugetară" cu măsuri destinate să stimuleze creşterea economică.
Cotidianul de stînga Libération constată astăzi, într-un dosar consacrat acestui subiect, că Bruxelles-ul începe să fie îngrijorat de unele semne care vin de la "bază". Ori, ce se întîmplă la bază, altfel spus cu europenii de rînd? Ei sunt nemulţumiţi întrucît şomajul afectează 19 milioane de locuitori ai Uniunii Europene, popoare întregi încep să-şi exprime furia în faţa politicii de austeritate în timp ce populismul se hrăneşte cu aceast frustrări.
Împinsă la extrem politica de rigoare nu numai că nu rezolvă problemele economice, dar crează altele noi provocînd dezordine şi neîncredere în democraţie. Ceea ce s-a văzut în Grecia sau în Italia, ca să nu mai vorbim de starea de spirit a spaniolilor, a portughezilor şi chiar a francezilor. Euroscepticismul creşte şi el pe fond de austeritate iar ziarul Le Monde publică astăzi un dosar intitulat "marea pană" – este vorba evident despre Europa aflată în pană.
Mulţi comentatori în Franţa
