Opozanții căsătoriei pentru toți au aruncat cu pietre în forțele de ordine, acestea din urmă au răspuns cu gaze lacrimogene. Mii de persoane au ieșit să protesteze împotriva legii care permite căsătoria între persoane de același sex și adopția de copii de către aceste cupluri.

Din miile de persoane care spre seară părăsiseră centrul Parisului în liniște, circa 100 s-au gândit să mărească miza. Au zburat pietre, sticle, petarde și alte proiectile la îndemână care fuseseră furate de pe un șantier învecinat. Un purtător de cuvânt al poliției pariziene a declarat că ciocnirile au fost extrem de violente, deși acestea s-au purtat de la distanță și nu au degenerat în bătăi. Nici jurnaliștii nu au scăpat de furia manifestanților care i-au luat în vizor cu pietre și i-au catalogat drept colaboratori și ticăloși. Majoritatea celor care au protestat aseară sunt militanți de extremă dreapta. Dar aceștia nu sunt singurii opozanți ai căsătoriei gay...

Întoarcerea clericilor (FAZ)

Contrar situaţiei din alte ţări, această măsură luată în numele egalităţii a provocat ostilitatea înverşunată, ba chiar violentă a unei părţi a opiniei publice. E o moştenire a legăturii francezilor cu religia.

Conflictul dintre cei care justifică “laicitatea” în numele “progresului” şi al “modernităţii” şi ceilalţi, care nu văd în ea decât un atac asupra ordinii sociale organice, date de la Dumnezeu, a început să mocnească din momentul în care Franţa, “cea mai bătrână fiică a Bisericii”, a separat Biserica mai întâi de şcoală (1882), apoi de stat (1905). În nici o altă ţară europeană religia nu a fost izgonită mai radical din viaţa socială decât în Franţa sfârşitului de secol al XIX-lea.

În martie 1882 a fost adoptată o lege prin care catehismul, istoria biblică şi orice referire la alte religii erau scoase din manuale. Rugăciunile publice au fost interzise. […] De as