Casa părintească a poetului, din Pererâta, raionul Briceni, a rămas fără gard, iar bucătăria de vară s-a năruit. Reprezentanţii Ministerului Culturii spun că au elaborat o hotărâre de Guvern pentru a o salva şi că totul costă peste două milioane de lei. Familia Vieru speră că de această dată autorităţile se vor ţine de cuvânt
„Tu mă iartă, o, mă iartă / Casa mea de humă, tu / Despre toate-am scris pe lume / Numai despre tine nu / Să-ţi trag radio şi lumină / Ţi-am făgăduit cândva / Şi că fi-vom împreună / Pieptul meu cât va sufla / (...) Casă văduvă şi tristă / De pe margine de Prut.“
Când a aşternut aceste versuri, Grigore Vieru nu putea bănui că după trecerea sa în nefiinţă gospodăria în care a copilărit va deveni loc de joacă pentru picii din sat. În loc de ceea ce pe vremuri îl inspira pe Grigore Vieru au rămas doar câţiva stâlpi în loc de gard, bucătăria de vară dărâmată şi căsuţa părăsită, cu un lacăt la uşă.
„Este casa lui Grigore Vieru care ne-a dat poezii. Aici ne jucăm de-a prinselea, de-a ascunselea. De multe ori mai şi desenăm. Mergem des şi stăm pe prag. Ştiu poeziile lui, mi-a fost vecin“, se laudă Nicoleta Groholschi (şase ani), care a luat la numărat toţi colegii de joacă.
„Vin turişti, dar ce să vadă?“
La fel ca Nicoleta, toţi sătenii ştiu a cui este gospodăria cu ferestre albastre ca cerul, ce stă chiar la răscruce de drumuri. Musafirii însă îşi pot da seama cu greu de însemnătatea culturală a locaşului. În lipsa unei plăcuţe, cineva a avut grijă să scrie cretă pe peretele din faţă „Grigore Vieru“.
Parcă ruşinaţi de starea în care se află gospodăria, localnicii preferă să vorbească despre cum arăta ea altădată. „A fost frumoasă pe vremea când era mătuşa Dochiţa, mama lui Grişa. Casa era îngrijită, acoperită cu şindrilă, era îngrădit totul. E vorba să facă muzeu, dar nu ştiu ce-or face“, spune Vasile Ciobanu (70 de
