În curtea Mănăstirii Voroneţ a fost încă o dată amenajată scena pe care au slujit cei chemaţi de obştea mănăstirii să sărbătorească, împreună cu maicile locaşului, hramul mănăstirii de Sf. Gheorghe.

Au omagiat ocrotitorul mănăstirii şi al Moldovei, marele mucenic purtător de biruinţă – Sf. Gheorghe, arhiereul Bucovinei, ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, cu un sobor de protoierei, preoţi şi diaconi, stareţi, stareţe, monahi şi monahii, la slujba arhierească luând parte autorităţi locale, un mare număr de credincioşi din comună, unii îmbrăcaţi în superbe costume naţionale, sau veniţi din alte localităţi ale judeţului, numeroşi invitaţi apropiaţi obştii de călugăriţe, oameni „degrab’ săritori în folosul mănăstirii” ori de câte ori este nevoie de ei, turişti.

Ieri, la Voroneţ, a fost oficiată Sf. Liturghie „a darurilor mai înainte sfinţite”, mai rar oficiată peste an la slujbele din bisericile noastre, „o împletire dintre bucurie şi smerenie”, cum explica ÎPS Pimen, consacrată pătimitorului mare mucenic Gheorghe. Chiriarhul nostru a vorbit în predica sa despre pătimirea în numele credinţei, de la cea din primele veacuri creştine, când atât de mulţi mucenici au plătit scump pentru afirmarea creştinismului, până la cele din vremea comunismului sau de astăzi. „Credinţa este o pătimire pentru Hristos, a spus ÎPS Pimen. Pătimirea sub comunism a fost mai aspră decât cea din vechime. Închisorile şi moartea au pecetluit soarta multor creştini români în vremea atee”, dar jertfă există şi astăzi, de la jertfa obştii mănăstirii, care a luat totul de la început imediat după Revoluţie, reîntemeind locaşul, până la cea a întregii Biserici Ortodoxe a Bucovinei, lipsită în continuare de averea ei – Fondul Bisericesc. „Ni se spune că n-am fi fost proprietari. Atunci de ce chiar în documentele vremii comuniste, care a confiscat fără lege această avere, la c