● Vînătoarea / Jagten (Danemarca, 2012), de Thomas Vinterberg.

Jagten (Vînătoarea) al lui Thomas Vinterberg e o melodramă pe teme „sensibile“, despre patimile unui educator de grădiniţă (Mads Mikkelsen), suspectat pe nedrept de pedofilie. Cîteva cuvinte aruncate aiurea de o fetiţă sînt suficiente pentru a-l stigmatiza în ochii comunităţii – un burg danez, unde accesul la statutul de „bărbat“ se face pe baza permisului de vînătoare. Educatorul însuşi e un membru cu vechime al acestei comunităţi; nu e o prezenţă exotică acolo, cum era Nicole Kidman în Dogville (ambele titluri fac parte din portofoliul aceleiaşi case de producţie). Propriii lui tovarăşi de băutură şi de vînătoare (în frunte cu tatăl fetiţei reclamante, care-l considerase cel mai bun prieten al lui) sînt cei care-l iau acum la ţintă (cu vreo două-trei abţineri); mai că nu scot furcile şi topoarele la el. Cu greu se poate spune că Vinterberg (regizorul lui Festen) e un finuţ, că n-ar recurge niciodată la forţări în demonstrarea iraţionalităţii feroce de care e capabilă această burghezie provincială, în numele valorilor ei familiste. Din contră, e greu de imaginat vreo tactică de manipulare emoţională a spectatorului, suficient de ieftină şi de primitivă încît Vinterberg să se sfiască de ea: vînătorii de vrăjitoare merg pînă la a ucide cîinele protagonistului; şi cum altfel să-şi anunţe acesta decizia de a înceta să mai întoarcă şi celălalt obraz, dacă nu lepădîndu-şi ochelarii? Pentru numărul ăsta de martiraj macho (întrerupt doar cît să mai dea şi el cîte un cap în gură), Mikkelsen (un actor excelent, de altfel) a primit premiul pentru Cel mai bun actor la Festivalul de la Cannes.

● Legături suspecte / Stoker (SUA, 2013), de Park Chan-wook.

DE ACELASI AUTOR American dreamer Artă academică Literatura ca dinamită Starea disciplinei Primit cu răceală la Sundance, Stoker e primul film