Am fost la Nonna Mia dupa ce acesta a primit certificarea “Ospitalità Italiana”, acordata de Camera de Comert Italiana pentru Romania restaurantelor cu specific italian pe care ei le considera mai semnificative. Nu stiam de existenta lui, si nu e de mirare, pentru ca a fost deschis in decembrie 2012 si e destul de ascuns, pe stradutele dintre Calea Floreasca si Calea Dorobantilor.
Inainte a fost acolo un mic hotel (hostel, mai degraba), Bruxelles, care avea cateva camere la etaj si un mic restaurant la parter, cu acelasi nume. Nu le-a mers bine – si pe buna dreptate – asa ca au inchiriat localul, cu tot cu camere, celor cu Nonna Mia. Acestia l-au amenajat mult mai frumos decat era Bruxelles inainte, rustic, cu mobilier si decoruri ca din filmele vechi. Si cu poze vechi pe pereti, frumoase. Pacat ca locul e intunecos, nu are nicio fereastra, lumina intra doar pe usa de la intrare. Vara cred ca e greu de stat acolo, chiar si cu aerul conditionat. Mai ales ca loul e stramt si mesele cam inghesuite. Au spus ca vor face o mica terasa pe trotuar, sa vedem cum va fi.
Au adus un bucatar italian la Nonna Mia, pe care l-au pus sa conceapa un meniu imens. Si omu’ s-a conformat, el stie de ce… Mancarea e ceva mai buna decat cea de la majoritatea sutelor de restaurante « italienesti » din Bucuresti, insa nu ceva de tinut minte. E bucatarie traditionala italiana, de bistrou. Bruschetele au fost bune, la fel si supa. Pastele au fost foarte bune, la fel si sosurile. Mielul a fost cam prost (carnea de proasta calitate), la fel si spanacul, mult prea fiert, era ca un fel de terci din frunze intregi. Cu pestele am avut o surpriza de proportii, cand am gasit solzi sub crusta de legume, ca un fel de pane, in care erau acoperiti. Si nu cativa solzi rataciti, ci toti erau bine-mersi, la locul lor!
Citeste si:KFC si Pizza Hut renunta la Pepsi pentru Coca ColaCum e posibil
