Dacă e un lucru care-mi place la Centrul Vechi al Capitalei e că, deși se închid și se deschid cîte două-trei localuri pe săptămînă, în ultima vreme nu prea mai apar baruri nasoale. Pentru că n-au de ales: în mîncătoria și competiția imensă de acolo ai de ales să fii bun sau să fii Kulturhaus.
Am dat de Bazar cumva întîmplător, mergînd pe Covaci. Am aflat abia apoi că-i zice Bazar, fiindcă semnul de la intrare nu numai că e complet ilizibil, dar are și mai mult de cinci litere. În schimb, înăuntru arată bine rău. Se vede că e mîna unui designer șmecher la mijloc. Barul are o temă, dar nu s-a insistat pe ea prea mult, cum se întîmplă la alte localuri. Nu e un bazar în care se găsește un bar, e un bar în care se găsește un bazar. Lumina e diafană de la niște lampioane turcești, mobila de lemn nelăcuit, dar parcă făcută la înălțimea perfectă ca să stai la o bere. E structurat bine, cu locuri multe, dar fără să pară înghesuit. Ce mi s-a părut greu a fost să dau de chelnerițe, fiindcă mi-a luat ceva timp pînă să mă prind că trebuie să le recunosc după bretele și încă ceva timp să le fac să mă servească cu o bere. A trebuit, practic, să mă rog de ele să mă adape, fiindcă nu prea fac față dacă localul e plin. Dacă te duci într-o seară din cursul săptămînii o să găsești barul destul de liber și cu niște smooth-jazz pe fundal.
Dacă e un lucru care-mi place la Centrul Vechi al Capitalei e că, deși se închid și se deschid cîte două-trei localuri pe săptămînă, în ultima vreme nu prea mai apar baruri nasoale. Pentru că n-au de ales: în mîncătoria și competiția imensă de acolo ai de ales să fii bun sau să fii Kulturhaus.
Am dat de Bazar cumva întîmplător, mergînd pe Covaci. Am aflat abia apoi că-i zice Bazar, fiindcă semnul de la intrare nu numai că e complet ilizibil, dar are și mai mult de cinci litere. În schimb, înăuntru arată bine rău. Se vede că
