Săptămâna a şasea a Postului Mare, în care ne aflăm acum, este cadrul unei întreite înainte-prăznuiri, spune Ierom.

În noaptea Învierii, fiecare gospodar sau gospodină, fiecare ins, mic sau mare, tânăr sau bătrân, care ia parte la Înviere trebuie să aducă cu sine şi o lumină pe care o aprinde și o ţine aprinsă în tot timpul săvârşirii Sfintei Învieri. După Înviere, fiecare se întoarce cu lumina aceasta, numită în cele mai multe părţi lumina Învierii, aprinsă acasă. După ce păşesc peste prag, se închină, iar apoi stinge lumânarea în grindă, afumând-o pe aceasta în semnul crucii.

După numărul acestor cruci se socoteşte numărul anilor de când e casa sau câţi ani s-a trăit în ea. Lumânarea e păstrată cu cea mai mare sfinţenie tot anul pentru a o avea la îndemână şi a o putea aprinde la întâmplări primejdioase. În unele zone, cu lumina Învierii se afumă vitele. În Banat există datina să se folosească lumina aceasta şi de către fetele cele mari pentru a fi bine văzute când se duc la jocuri. Când rosteşte preotul întâia oară cuvintele „Hristos a Înviat!”, fetele bătrâne care asistă la Înviere şoptesc: „Eu să joc înainte”, pentru a se mărita. Tot atunci, vânătorii zic: „Vânat prind”, iar pescarii – „Pește prind”, în credinţa populară existând tradiția că, rostind cuvintele, vor avea în decursul anului spor la vânat şi la pescuit.

Crucea

Este simbolul iubirii lui Dumnezeu pentru oameni, simbolul jertfei lui Iisus Hristos pentru salvarea omenirii. Crucea a fost declarată ca simbol al creştinătăţii de către împăratul Constantin, în cadrul Consiliului de la Niceea, în anul 325 după Hristos.

Ouăle „roşii”

Ouăle simbolizează mormântul lui Iisus Hristos, care s-a deschis la învierea sa din morți. De aceea, când sparg ouăle prin ciocnire, dar şi când se salută, creştinii îşi spun: „Hristosa înviat! Adevărat a înviat!”. Culoarea roşie a ouălelor si