Cu o candoare ce aduce aminte de zicala "Cunoştea tot satul ce nu ştia bărbatul", premierul Victor Ponta (dar şi alţi lideri ai coaliţiei de guvernământ) descoperă şi se indignează vizavi de ceea ce numesc salarii şi indemnizaţii nesimţite, prime neruşinate, abuzuri incredibile privind veniturile personale ale unor nenumăraţi mahări - de la directori generali, la directori, membri ai consiliilor de administraţie, şefi şi şefuţi pe prin companiile cu capital de stat. Mai mult, ca să se convingă naţiunea că nu-s vorbe în vânt, pe site-ul Guvernului e publicată şi o listă a lefurilor din sectorul energetic (la Conpet, Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Electrica Distribuţie Muntenia Nord şi alte S.A. cu capital de stat s-au încasat în luna martie a.c. salarii nete oscilând între 13.000 şi 18.000 lei noi). Venituri asemănătoare, exorbitante, şi pe la autorităţile naţionale sau pe la tot felul de comisii de supraveghere, unde, dincolo de salariile puţind a jaf,  ştabii au încasat şi prime uriaşe, ca la Comisia de supraveghere a asigurărilor, unde preşedintele a fost dăruit în decembrie 2012 cu o primă de 42.700 de euro.

E ceva nou în porcăria asta? E vreo mirare că o pletoră de clienţi, neamuri, fini şi neveste de miniştri şi de lideri politici şi alţii asemenea sunt plasaţi în funcţii  unde-şi îndeasă conturile pe seama unui buget care e atât de zdrenţuit?  Lumea de rând păsuieşte Executivul atunci când reprezentanţii săi ies la televizor explicând că nu-s bani pentru a mări lefurile amărăştenilor. Sau pentru a indexa pensiile barem cu inflaţia (nu cu 4%, în timp ce, pentru 3 ani, la mărirea taxelor locale, a fost calculată la 16,5%) şi cu 50% din creşterea salariului mediu. Dar cât de elastică e răbdarea? E surprinzător că familiilor sărace li se explică pe un ton părintesc că, "dacă economia va merge bine", poate o să se mărească niţel alocaţia pentru copii