Coperta celui de-al doilea roman ”Iarnă cu zurgălăi” A fost unul din cei mai longevivi scriitorii vrânceni din secolul trecut, iar mare parte din operă este încă în manuscris u a fost ignorat de contemporani şi lipseşte din antologiile scriitorilor de după 1989 u unii îl dau ca mort în 1976, alţii în 1985, ironie a istoriei, Apostol a trăit până în 2001

Puţini scriitori vrânceni au avut parte de o posteritate aşa de nedreaptă ca singuraticul şi nonconformistul Constantin Apostol. Autorul a două romane importante despre Odobeşti, traducător din lirica universală, publicist în epoca de aur a titanilor interbelici, încrezător în ideologiile venite de la Răsărit, dar decepţionat de aplicarea politică a acestora, Constantin Apostol rămâne scriitorul vrâncean cel mai longeviv, dar şi cel mai puţin cunoscut. În timp ce după 1989 toată plevuşca scriitoricească s-a chivernisit prin redacţii de reviste şi a reuşit să publice lucrări pe care înainte de 1989 nu îndrăznea să le prezinte editurilor, oameni de litere ca Apostol au fost scoşi din circuitul culturii române. Cazul scriitorului Constantin Apostol este cu atât mai trist cu cât făcătorii de antologii, dicţionare şi compendii scriitoriceşti l-au considerat mort înainte de vreme, iar clasicii nu-l amintesc în lucrările lor. Paradoxal, marele George Călinescu îl consemnează pe Constantin Apostol la capitolul ”Noua generaţie”, în monumentala sa lucrare din 1941, deşi Apostol avea publicat doar primul roman. Născut în Focşani în ajunul publicării primei istorii a urbei de către ardeleanul F. Caian, Apostol a cunoscut viaţa grea sub ocupaţia germană, iar amintirile acelor ani s-au transformat în pagini de roman. După absolvirea Facultăţii de Litere în 1928 vine la Gimnaziul ”Duiliu Zamfirescu” din Odobeşti unde a fost coleg de cancelarie cu geograful Nicolae Al. Rădulescu. Din 1933 părăseşte oraşul de sub Şarba cu aminti