Este, fără îndoială, un eveniment faptul că o editură serioasă (Polirom) s-a hotărît să reediteze, într-o nouă traducere (aparţinîndu-i lui Ciprian Şiulea), India secretă de Paul Brunton. Din 1936, cînd a fost pentru prima dată tradusă în româneşte de Henriette Yvonne Stahl, cartea a circulat reeditată de edituri obscure, fără un minim aparat critic şi între nişte coperte care-ar fi băgat groaza în orice cititor de bun-simţ. De altfel, mai toate cărţile lui Paul Brunton – un scriitor care-şi are cluburile lui de fani necondiţionaţi oriunde în lume, dar şi un „căutător“ veritabil de o factură cu totul aparte – au apărut în condiţii discutabile, la noi. Jurnalist de investigaţie, la origine, om al faptelor şi dovezilor, Paul Brunton a scris mai multe cărţi situate, e drept, „la limita cunoaşterii“, cum se numeşte şi colecţia în care l-a publicat acum Editura Polirom. Nu ştiu cum au fost publicate în alte părţi, dar în Franţa, de pildă, unele dintre cărţile sale (despre care s-au scris teze de doctorat) au apărut la Payot Scientifique. La noi însă, cărţile lui Brunton au avut o soartă îndoielnică poate şi pentru că, după 1989, ne-am trezit mai sceptici şi mai materialişti decît ne-am imaginat că vom fi, oricum mai puţin înţelegători cu acele texte care, neaparţinînd curentului dominant, cad sub spectrul noii ironii corozive faţă de lucrurile pe care (încă) nu le pricepem sau cad de-a dreptul în gol. Există, desigur, edituri de nişă care suplinesc întrucîtva această curioasă segregare, însă multe dintre acestea publică, fără nici un fel de discernămînt editorial, tot felul de drăcovenii scrise de oameni cu probleme psihice, cînd nu de-a dreptul de escroci.

DE ACELASI AUTOR Trenul groazei Poveşti de viaţă Marea topire Memoriile lui Márquez Dacă nu ştii cine este Paul Brunton, cu greu te poate convinge cineva să pui mîna pe o carte (în fond, extraordinară) cum