Dincolo de gardul înalt care împrejmuiește Colonia Penitenciară USL este o adevărată menajerie.

Din când în când, Antonescu crapă ușa uniunii-colonie, iese cu grijă ca nu cumva să mai scape careva după el (probleme cu nervii, bau-bau-ul DNA) și, pentru că instinctul politic al președintelui liberalilor a devenit mai degrabă o chestiune de dezechilibru de testosteron, ne povestește despre pisica lui care stă să ”nască” (n-a găsit altă scăpare în conversația cu jurnaliștii despre IRL), ne împărtășește iubirea lui rănită de premierul care nu a catadicsit să îl consulte înainte de a declara că vor merge fiecare pe drumul lui la europarlamentare.

Toate astea în timp ce PSD și Ponta, undeva în Colonia Penitenciară USL, în liniște (trădările se construiesc întotdeauna în liniște și cu zâmbetul pe buze), și-au construit un stat major, stat în stat în USL carevasăzică, unde se pun la cale strategiile ororii. Se simte miros de sânge în aer, se aud cuțitele cum se ascut. Năstase a fost recuperat și toți pesediștii din colonie îi hrănesc iluzia că va fi cumva răzbunat până la capăt. Aiurea! Fiecare e preocupat de propriul plan de supraviețuire, de felul în care, la un moment dat, vor să își arunce partenerii peste bord, în speță pe liberalii care au crezut că l-au prins pe Dumnezeu de picior când s-au unit cu PSD-iști.

Vorba lui Negoiță, (gura prostului adevăr grăiește!), pesediști trebuie să își asume trecutul comunist, așadar ”roșii” nu au să fie nicicând tovarăși cu nimeni, doar ei între ei. O lecție pe care liberalii o vor învăța pe pielea lor. Așa că liberalii cu a lor politică de ”Prin noi înșine” vor trebui să se descurce de unii singuri la un moment dat. Apetitul liberalilor pentru compromisuri, care nu datează doar odată cu alianța cu PSD, e mult mai vechi, însă e în firea lucrurilor că, la un moment dat, deși la timpul lor compromisurile acestora le-au