O soluţie mai convenabilă pentru turistul dornic să încerce toate chestiile care i se oferă pentru a-şi cheltui excesul de bani este ceea ce în engleză se cheamă reenactment, iar în română – o limbă ceva mai dificilă – „reconstituire istorică“. E vorba, de fapt, despre un hobby de grup, care strînge laolaltă istorici, arheologi, escapişti, spirite ludice, naţionalişti, narcisişti, oameni care s-au plictisit de magazinele vintage sau care caută o formă de socializare. Şi mi se par simpatici, cu atît mai simpatici cu cît reuşesc să-i facă pe unii să bage mîna în buzunar pentru a le urmări cu atenţie hobby-ul. Voi aţi fi dispuşi să daţi 15 lei ca să mă vizionaţi plantînd răsaduri de roşii, îmbrăcat în costum de mayaş? Bineînţeles că nu, ce reconstituire istorică e asta, în care nu-ţi omori aproapele? Dar să zicem că mi-aş convinge vecinul să-şi jupoaie cîinele şi să facă din pielea lui steag dacic, după care am merge la birtul din colţ şi le-am prezenta un plan de afaceri băieţilor care nu fac nimic acolo, zi-lumină. Bagă ei mîna în lada de zestre şi se costumează cu hainele bunicului – sau ale bunicii –, îşi trag pe cap o căciulă pe care scrie GAP şi, cu blana lui Rex în frunte, aşteaptă în mijlocul uliţei gaşca de unguri îmbrăcaţi în români din Cluj. Aţi vrea să vedeţi continuarea? Corect! Ceea ce vă interesează în acest caz e ciomăgeala, care se anunţă a fi pe bune. Însă, în cazul în care eşti turist, ai o disponibilitate fără limite de a-ţi pierde, contra cost, ore întregi din vacanţă, ca să vezi cetăţeni în haine militare de epocă, dansînd delicat cu săbii şi suliţe, aruncînd cu artificii unii în alţii, vorbind la mobil în timp ce se prefac morţi, într-o poveste care se termină tot timpul la fel. Că nu dă bine ca germanii să ocupe Moscova, japonezii Washington-ul şi moldovenii Bucureştiul.

Poze fanteziste cu Moş Crăciun, cu Dracula sau cu un harem turces