La câteva zile după congresul PSD, la care a fost împiedicat de o ceată de skinheads să se apropie de urnă pentru a-şi exercita dreptul de vot, senatorul Valer Marian porneşte un adevărat război – pe care propriu-zis l-a început mai demult –, împotriva sistemului instaurat odată cu venirea la putere a regimului Băsescu, cel ce condamna, în campania electorală din anul 2004 tocmai „sistemul ticăloşit” instaurat de guvernarea lui Adrian Năstase. Că, până la urmă, acest sistem ticăloşit a fost doar o joacă de copii pe lângă propriul sistem de corupţie de o gravitate fără precedent al celui ce trecuse fără nicio jenă, vărsând câteva lacrimi de crocodil, peste cadavrul – politic, desigur – al lui „dragă Stolo”, s-a văzut limpede de-a lungul celor doisprezece ani şi mai bine ce au urmat.

Lupta lui Valer Marian a început, spuneam, cu ceva ani înainte de acest fatidic 2013, când Băsescu, împreună cu sistemul său, se află încă la putere şi îşi umflă tot mai mult obrajii şi guşa de porumbel în călduri – iarăşi, politice, având în vedere că se apropie de o anumită vârstă la care andropauza devine un fenomen de strictă actualitate.

Mai precis, de pe vremea guvernelor Boc, cărora le-am pierdut socoteala. Numeroasele interpelări ale senatorului adresate în Parlament diverşilor miniştri portocalii, investigaţiile, anchetele ale căror rezultate au fost făcute imediat publice, fără a avea un efect vizibil asupra „beneficiarilor” lor, i-au atras însă autorului o nedorită şi ilegală atenţie din partea unor Servicii care, precum e moda pe la noi, au pornit o strânsă monitorizare a incomodului om politic şi nu s-au mulţumit doar cu atât. Căci, potrivit declaraţiilor sale, acesta nu numai că a fost urmărit pas cu pas prin mijloacele specifice ale secolului XXI, dar i s-a pus chiar şi viaţa în pericol, pentru ca Băse al nostru să scape de un asemenea nedorit personaj