Motto: „Nervus rerum” (lat. Nervul lucrurilor, adică banii)

Specialiştii în despicat firu-n patru, în căutat cauzele în altă parte decât unde se găsesc, ne spun şi ne tot spun că trebuie să ne modernizăm statul, să-i modificăm constituţia, să reformăm învăţământul, sănătatea şi justiţia, să punem în aplicare rezultatul referendumului din 2009, referitor la structura parlamentului (unicameral, cu 300 de parlamentari) şi, peste toate, să facem şi regionalizarea, adică un fel de reformă administrativ-teritorială, despre care nu se ştie cu precizie cum să se facă şi ce să aibă în conţinut. Unele, dacă nu toate, puteau fi făcute în timpul guvernărilor Boc – Băsescu, dar pentru aceştia şi tot PDL-ul, scuza supremă este că ei s-au bătut cu criza şi că au şi biruit-o, lăsându-ne în bună-stare şi pace. Dacă ne referim la parlamentul unicameral, cu 300 de parlamentari, putem spune că, aşa cum a fost formulată întrebarea, ne puteam aştepta ca poporul să fi fost de acord cu 100 de parlamentari, cu mai puţini şi chiar deloc, deoarece parlamentarii tuturor partidelor şi minorităţilor n-au făcut nimic care să crească prestigiul, respectul şi încrederea alegătorilor. Dimpotrivă, au urmărit propria căpătuială, afacerile dubioase, au încărcat permanent lista de cheltuieli şi, peste toate, nici nu participă la lucrările parlamentului, iar când pleacă în teritoriu, fiecare secundă încarcă lista de cheltuieli cu prea mult pentru o ţară săracă. Evident, trebuie diminuat drastic numărul parlamentarilor, să avem, de exemplu, câte doi senatori pe judeţ şi câte patru deputaţi şi ar fi suficient, şi chiar peste. Să menţinem parlamentul bicameral, care a funcţionat de la 1866 până la 1946 şi după 1989, încât se poate vorbi de o tradiţie a parlamentului bicameral. Dacă se poate modifica constituţia în acest sens şi altele, necesare pentru a aşeza mai bine realităţile social-politice