Corespondenţii mei francezi mi-au trimis un colet plin cu cataloage, reviste şi cărţi difuzate în cadrul Salonului de Carte de la Paris. M-am bucurat foarte mult să constat expunerea mediatică, fără precedent, de care a beneficiat – în spaţiul francofon - literatura română, cu această ocazie.
Am putut astfel citi dosare şi numere speciale din revistele Lire, Le magazine Litteraire, CourrierInternational, La Lettre du BIEF, Les Nouvelles de Roumanie (a colegului de blogosferă Henri Gillet) etc.
Printre cataloagele primite a fost şi cel al editorilor profesionişti români care au participat la Salon du livre. Nume de prestigiu, Art, Curtea Veche, Nemira, Rao, Trei, Vellant, Eikon din Cluj, Aius din Craiova. Printre acestea am regăsit, cu mirare, şi numele unei pretinse edituri, Jumătatea Plină.
Conform catalogului, ei au „publicat” 4 titluri, în 4 ani (sic!). Spre comparaţie, din catalogul editat de BIEF “c„ sprijinul Institutului Francez şi al Institutului Cultural Român”, aflăm că cea mai „tânără” editură participantă la Paris, Baroque, înfiinţată în 2012, are deja 30 de titluri publicate.
Dar cine sunt aceşti iluştri necunoscuţi „editori” români? I-am căutat pe internet şi i-am găsit ascunşi în spatele unui blog denumit „concursbd”.
M-a nedumerit acest fapt, orice editor care se respectă, şi care speră să transforme numele editurii sale într-un brand, dă chiar acest nume site-ului sau blogului său.
Nu şi Jumătatea Plină…
Pe blogul lor, cei doi membri ai asociaţiei ( până la urmă e vorba, totuşi, de un ONG ) se recomandă a fi nu editori, cum sunt prezentaţi în catalogul oficial al editorilor români participanţi la Salon du livre ci … librari.
Nici meseria de librar nu e una rea, dacă o practici cu bună credinţă. Am fost curios să văd ce cărţi şi ce benzi desenate vând aceşti „librari”. Ei bine, de pe blogul lor am aflat
