Uniunea Europeană tinde să ajungă o instituţie religioasă sau, cel puţin, una de reglementare religioasă. Paradoxal, aceasta în numele unei himere numită neutralitate religioasă.

Ce este religia? Urmărind etimologia cuvântului, vom afla că este vorba despre un anume tip de raportare la valori spirituale, adeseori (dar nu în mod obligatoriu) identificate ca fiind caracteristice unei divinităţi. Ea este rezultatul faptului că omul este fiinţă spirituală, care are o ierarhie de valori. Prin urmare, nimeni nu-i scutit de religiozitate şi religie, chiar dacă religia sa nu coincide cu vreun cult recunoscut.

Mai simplu spus, orice om crede în anumite valori. Cum Uniunea Europeană se pretinde o comunitate de oameni care cred în anumite principii şi se conduc după anumite valori, este clar că ea posedă o anumită religiozitate. În consecinţă, manifestarea acesteia îmbracă forma unei religii, cum tot aşa religiozitatea fiecărui om ia forma unei religii.

Observând modul în care Uniunea Europeană înţelege să aplice regulile democraţiei, am ajuns la concluzia că încercarea autorităţilor de a se autodeclara neutre din perspectivă religioasă se va sfârşi prin...apariţia unei noi religii: europenismul. Aceasta deoarece orice încercare de raportare la religie (acceptare sau negare) se va solda cu o luare de poziţie religioasă. Iar aceasta confirmă o mai veche teorie antropologică: religiozitatea, ca formă de raportare la valori spirituale, este ontologică omului.

Care ar fi, într-o descriere succintă, caracteristicile noii religii?

1. Pretinde neutralitatea religioasă. În fapt, este o himeră, deoarece neutralitatea implică o pasivitate religioasă. Ori, prin directivele şi recomandările UE, vom regăsi trimiteri la valori morale, spirituale, ceea ce face ca Europa să nu fie deloc pasivă religios, ci doar dă aibă un alt set de valori în care crede, desigur d