Noul album al pianistului Lucian Ban, Transylvanian Concert (ECM Records), va fi lansat printr-un concert special la Teatrul Odeon, pe 14 mai.
Sînteţi membru activ al mişcării jazzistice din România şi din lume; aţi devenit foarte cunoscut şi solicitat în New York, centrul absolut al acestui curent/fenomen muzical. De ce aţi ales să plecaţi în America şi nu altundeva? Umblă o zicală cum că „dacă reuşeşti în New York, reuşeşti oriunde“ – aţi avut-o în subconştient?
Cineva spunea că expatrierea a devenit, în ultimul secol, o condiţie a creativităţii. E cu totul adevărat că faptul de a te muta dintr-o cultură în alta îţi dă şansa unui nou unghi din care să vezi lucrurile, iar cînd această mutare are loc într-un spaţiu considerat o Mecca a artei pe care o practici, călătoria devine esenţială profesional şi existenţial. Din fericire pentru generaţia mea, nu mai sîntem azi confruntaţi cu condiţia exilului, ca înainte de ’89, cînd alegerile aveau o dimensiune dramatică. Azi, cînd avem călătoria în sînge, putem alege, ca artişti, să circulăm între culturi şi astfel să devenim un vehicul ce transportă între cei doi poli tot ceea ce am acumulat.
New York-ul încă este centrul, capitala mondială a jazzului. Diversitatea copleşitoare de concerte, de muzicieni de jazz în toate genurile şi subgenurile este atît de mare, încît e dificil să găseşti un alt oraş în lume care să poată rivaliza cu el din acest punct de vedere. În ceea ce mă priveşte, am ştiut că vreau să ajung la NY foarte repede după ce mi-am început cariera în România, şi asta a avut de-a face cu primul meu mentor, pianistul şi muzicologul de jazz Gyorgy Joldt. Trebuie să mărturisesc că toate discurile şi lecţiile avute cu el în Cluj în anii ’87-’92 au contribuit la o „mistică“ a jazzului legat de New York şi America. Am descoperit foarte repede, odată ajuns aici, că zicala menţionată e cît se po
