Premierul Ponta a făcut zilele trecute un lucru aproape incredibil și anume a dat publicității salariile nete câștigate de managerii unor companii de stat din domeniul energiei. Într-adevăr, în comparație cu ce câștigă alți specialiști români, salariile lor sunt nesimțite, sunt colosale, sunt de neimaginat pentru mulți dintre inginerii sau economiștii acestei țări. Ce nu vrea premierul să spună și să explice este cum de s-a ajuns la așa ceva în condițiile în care marea majoritate a firmelor sunt în pragul falimentului sau au performanțe foarte slabe? Cum de consiliile de administrație sau de supraveghere ale acestor societății, din care fac parte tot oameni numiți politic de putere, au fost de acord să plătească pentru performanțe slabe acele salarii nesimțite? Păi, este la mintea cocoșului. Membrii consiliilor de administrație sau de supraveghere sunt plătiți cu procent din salariul directorului general al societății. Cu cât acesta este mai mare, cu atât procentul încasat de ei la fiecare ședință este mai mare…

Pe de altă parte, managerii acestor societăți, despre care se spune că au fost aleși de firme celebre de recrutare, dar în realitate au fost numiți politic, au tot felul de sarcini ca de pildă pregătirea societăților pentru privatizare. Ori să-ți asumi responsabilitatea de a da afară mii de oameni și de a-i lăsa pe drumuri nu poți să o faci pentru câteva milioane de lei, ci pentru multe zeci de milioane de lei. Dacă-ți faci atâtea păcate și bagi în foame atâtea familii măcar să-ți scutești propria familie de o perspectivă atât de sumbră. În principiu, calculul acestor salarii care par uriașe și nesimțite este corect pentru că nu-ți poți asuma responsabilități uriașe, nu poți lua decizii care pot influența siguranța națională a României, fără să știi că măcar tu ai siguranţa zilei de mâine…

Tragedia este că între principii și realitate este o