Din Paris pînă-n Periș și din Roma pînă în ultima comună a României (să zicem Buzău), transportul în comun funcționează la fel: cumperi bilet, compostezi, călător civilizat te numești. RATB-ul însă, asemeni monumentului în care era să calc cînd am ieșit din bloc, a decis să fie mai cu moț și să treacă la plata electronică. Nu vă întrebați "De ce?", asta o știe oricine a auzit de Tiberiu Urdăreanu-UTI, specialistul în contracte grase. Întrebați-vă mai bine: cît de idiot/mizerabil/nerușinat e sistemul? Și citiți în continuare.

Matematic vorbind, fanii cardurilor electronice sînt tîmpiți

În tranziția de la biletul de hîrtie la cel în cod binar, civilizația a învins, iar călătoria a rămas la fel, adică acum e de patru ori mai scumpă. Calculați și voi: un bilet clasic = o călătorie = 1,30 lei. Un bilet electronic = o călătorie (1,30 lei) + un card electronic (3,70 lei sau 4,70 lei, după gust) = în nici un caz 1,30 lei. Dacă sînteți un rebel și nu vreți să plătiți 5 lei pentru un drum de 1,30 lei, atunci puteți lua liniștit cardul multiplu. Spre deosebire de mizeria anterioară, ăsta costă fix la fel: 1,60 lei suportul fizic + cel puțin 2,60 lei, adică minimum două călătorii obligatorii.

Sigur, am putea adăuga lejer și fazele foarte haioase în care călătoria este taxată de două ori, sau alea de-a dreptul hilare în care fraierul plătitor ia amendă pentru că sistemul a validat, adică n-a validat călătoria. Dar n-o facem, pentru că ar fi păcat să vă stric plăcerea călătoriilor cu RATB, unde fiecare drum este o aventură unică.

În schimb, merită să călcăm în picioare

mitul care i-a făcut pe hipsteri să se umezească de emoție: "Sistemul automat de taxare asigură posibilitatea recuperării soldului de pe cardul pierdut sau deteriorat". Așa să fie? Da, dar numai dacă negrul e noul gri, Messi e noul Maradona și "Țeapă, fraiere!" e noul "Desigur". P