Mă mir mereu, pe fondul unei stări care mă face să nu mă mai mir de nimic, cîte cărţi pot apărea în ţara mea. Încerc să fac faţă ofertei tot mai bogate a producţiilor editoriale – fie autohtone, fie în traducere –, semnate de te miri cine, despre te miri ce. Există un soi de văicăreală legată de supraabundenţa editorială, combinată cu o stare de nemulţumire din cauza lipsei de timp şi de apetit pentru lectură. Din multitudinea cărţilor pe care le am la dispoziţie, aleg azi cîteva. Aparent nu au legătură între ele. Dar toate dau măsura unui timp, de ieri şi de azi, a lumii în care, ne place sau nu, am trăit şi, cum-necum, încă mai vieţuim. Despre ce s-a întîmplat în România, cu oamenii ei cu tot, dau seama cărţile pe care le propun astăzi spre lectură.
Mai întîi, un volum ieşit din norma curentă a cititului de plăcere, un corpus de documente. Comentate şi adnotate, ele dau, prin detaliile ascunse pînă azi în arhive, măsura vremurilor în care PCR-ul şi braţul său înarmat, Securitatea, au domnit peste România. Cu tot efortul depus, cu toată strădania de a-i domina şi strivi pe oamenii supuşi unui regim comunist autoritar, intenţia unui control poliţienesc total nu a dat rezultatele scontate. Oamenii au fost mai tari decît metodele utilizate pentru a-i controla, umili şi strivi. Avem acum în faţa ochilor Dosarul de securitate al unui Ambasador: Coen Storck, cu o prefaţă de Dennis Deletant (Selecţie de documente, prezentare şi note de Cătălin Strat, Editura Humanitas, 2013). Eroul cărţii şi obiectivul organelor Securităţii române este un diplomat olandez. Un ambasador extrem de activ şi de simpatic, prieten cu mulţi – din lumea culturală, dar nu numai – şi care a dat serioase bătăi de cap... Un diplomat de carieră atipic: merge cu bicicleta, are o soţie frumoasă care nu stă cu el, e prietenos, nu scorţos, plin de el, cum sînt îndeobşte diplomaţii de c