Olga Tokarczuk se descrie pe sine în felul următor:„Eu îmi trag energia din mişcare – din zgîlţîitul autobuzelor, din huruitul avioanelor, din legănatul bacurilor şi al trenurilor. Sînt practică, scundă şi bine organizată. Am un stomac mic, nepretenţios, plămîni puternici, un abdomen solid şi muşchii braţelor viguroşi. Nu iau nici un fel de pastile, nu port ochelari, nu iau hormoni. Îmi tund părul cu maşina, o dată la trei luni, aproape nu folosesc cosmetice. Am dinţi sănătoşi, poate nu foarte egali, dar întregi, am o singură plombă veche, cred că în măseaua din stînga jos. Ficatul e normal. Pancreasul – normal. Rinichiul drept şi stîng în extraordinară stare. […] Am ima­ginaţia spaţială foarte bine dezvoltată, aproape eidetică, în schimb stau prost cu lateralizarea. Profilul personalităţii – instabil, probabil nedemn de toată încrederea. Vîrsta – psihologică. Sexul – gramatical. Cărţile le cumpăr mai ales cu coperte necartonate, pentru a le putea apoi lăsa fără regret pe peron, pentru alţi ochi. Nu colecţionez nimic“ (din romanul Rătăcitorii, Editura Art, 2012, traducere din limba polonă de Cristina Godun). Pentru acest roman, autoarea a primit Premiul Nike, cea mai prestigioasă distincţie literară din Polonia, volumul fiind tradus în peste 20 de limbi. Pe 22 aprilie, Olga Tokarczuk s-a aflat la Librăria Bastilia din Bucureşti pentru lansarea cărţii sale, organizată în colaborare cu Institutul Polonez din Bucureşti. Despre Rătăcitorii au vorbit Cristina Godun, Laura Albulescu, Carmen Muşcat şi Luca Niculescu. Am vorbit cu scriitoarea poloneză despre nomadismul modern, despre diferenţele dintre scriitorii central-europeni şi cei care provin din Occident, dar şi despre ce înseamnă să scrii un „roman-constelaţie“ (C.G., S.D.). ÎnRătăcitorii, nu mergeţi pe linia romanului clasic, spunînd că preferaţi „tot ceea ce se abate de la normă“. Ce înseamnă „normă“ şi ce î