Piaţa a fost totdeauna bine aprovizionată, mai bine decît cea de la Bucureşti, cu legume mai frumoase şi cu brînzeturi mai gustoase. Ţăranii mai atenţi, mai puţin smuciţi, te să lasă alegi marfa (făceau asta chiar şi înainte de 1989), fără pretenţia aceea stupidă care mai apare uneori prin pieţele Bucureştene, de a te servi cu merele sau roşiile care vin „la rînd“. Între timp, spaţiul vechii pieţe a fost modernizat şi acoperit. Lumina soarelui pătrunde molcom prin geamurile de sub acoperiş şi creează o atmosferă călîie şi liniştită, uşor zumzăitoare, dar fără strigăte şi tocmeli zgomotoase. Precupeţii îşi văd fiecare de marfa lui şi nu fac bancuri unii cu alţii peste capetele clienţilor, ca în pieţele din Bucureşti.
DE ACELASI AUTOR Bilbao şi alte neplăceri Strada mare şi fundăturile La Frumuşani - contactul dintre două lumi Dezvoltatorii Despre cei care vînd brînză la tarabe se spune că sînt chiar din zona Sibiului, din neam de ciobani autentici. Aşa se spune şi pe la Bucureşti, dar nu ştiu de ce, parcă cei din Cîmpina au mai multe şanse de crezare. Lîngă raioanele cu brînză a apărut şi un mic magazin de peşte. Are păstrăvi de la o crescătorie din zonă. Peştii vii stau într-un mare acvariu puternic oxigenat. Au dimensiuni variabile, între 200 de grame şi un kilogram, iar vînzătoarea ţi-i scoate cu minciogul din bazin, exact pe cei pe care-i vrei. Apoi, cele două doamne care servesc îţi propun să-i şi cureţe. Durează cel mult cîteva minute. Folosesc un aparat special de eviscerare, apoi un aspirator puternic şi, la urmă, un jet de apă cu care curăţă instantaneu toată mizeria de pe platforma de inox pe care se face întreaga operaţie. Sigur, lucruri asemănătoare se întîmplă astăzi prin multe locuri. Aici te frapează însă calmul vînzătorilor, dimensiunile omeneşti ale instalaţiilor şi ale afacerii, ideea că ai în faţă o firmă mică şi serioasă, eventual de fa