Până la mijlocul anilor 1980, Statele Unite ale Americii erau principalul producător de pământuri rare de pe glob – materiale care dau viaţă unor serii întregi de dispozitive de la laptopuri până la maşini hibride şi care au ajuns să definească noile tehnologii.
Astăzi, americanii sunt în totalitate dependenţi de importul acestor minerale critice şi China este principalul distribuitor. Dar ce înseamnă această dominaţie şi cum va influenţa rezerva globală?
În prezent, se cunosc 17 pământuri rare. Chiar dacă sunt relativ abundente, descoperirea depozitelor de pământuri rare durează pentru că nu sunt atât de concentrate pe zone precum celelalte minerale. În plus, procesul de exploatare a acestora este mult mai costisitor şi de durată.
Împreună, doar patru ţări extrag majoritatea rezervelor de minerale critice ale planetei. China, care a produs 130.000 de tone metrice în 2010, îşi eclipsează competitorii cu o participaţie de 97% din producţia globală. India deţine o cotă de 2% din producţia totală, Brazilia de 0,42%, iar Malaezia are 0,27% din piaţa globală.
Proliferarea tehnologiilor de vârf şi a produselor ecologice a amplificat cererea de pământuri rare. În 2010, cererea globală a fost de 136.100 de tone metrice, iar estimările pentru 2015 indică un necesar de consum de până la 210.000 de tone metrice.
Totuşi, China a restricţionat recent exporturile pentru a-şi conserva resursele cauzând o explozie a preţurilor şi ridicând semne de întrebare printre importatorii dependenţi de China. Din cauza procesului greoi de stabilire a unor noi mine şi a dispariţiei rezervelor globale de pământuri rare, U.S. Geological Survey estimează că, în curând, nu se va mai putea alimenta cererea venită din zona tehnologiei şi a produselor ecologice.
Click pentru mărire
