ANCHETĂ

SOFIA VICOVEANCA

"Pe mine, Paştele mă prinde pe drum"

Eu am fost crescută în acest Spirit al Sărbătorii Paştelui, cu credinţă şi cu pioşenie. Să ştiţi că în Bu­co­vina oamenii respectă şi tradiţiile, şi postul. Nu ştiu, însă, ce să mai facem cu primăvara aceasta care, iată, parcă nu mai vrea să vină, parcă a uitat să mai vină şi pe la noi. În preajma Paştelui, oamenii îşi adună gunoa­ie­le de prin grădini, le dau foc, văruiesc casele, pomii - este o înnoire a vieţii, aşa cum mugurele apare firav, dar hotărât, pe creanga pomului. Toa­tă lumea se prinde în hora lu­crului care dă forţe noi, după o iarnă aşa de lungă şi de mocnită. Acum văd că lumea aş­teap­tă Iepu­raşul, care a devenit un sim­bol al Paştelui, al primăverii - ca­re în copilăria mea nu exista. A fost preluat sub forma bucuriei fie­căruia de a primi câte ceva. Hrana mea sufletească este atunci când ghicesc gândul cuiva drag şi, dăruindu-i ceva, văd o lumină mare în ochii celui care primeşte.

Pe mine, sărbătoarea Paştelui mă va prinde pe drum, ca de obicei. Sunt omul care de sărbătoare n-am sărbătoare... Atunci când oamenii mă cheamă să merg pe undeva, să cânt, merg - înseamnă că oamenii mă vor, le bucur sufletul şi, iată, o altă hrană sufletească! În­­că mai am peţitori pe acest Pământ. Nu refuz pe ni­meni. Ştiţi cum e? Noi ne facem planuri şi Dumnezeu râ­de de noi, că El are planul Lui cu noi. Voi petrece Sfân­­tul Paşte în zona Galaţiului. Îmi doresc sănătate şi pace. Avem nevoie de pace, că prea ne-am înrăit, parcă nu mai avem loc unul de altul. Să reînviem deodată cu Mântuitorul nostru, să fim mai generoşi şi mai buni. Doam­ne Dumnezeule, urez cititorilor revistei "For­mu­la AS" ca Sfânta Înviere să le aducă sănătate, linişte, belşug, să-şi vadă copiii la casele lor, să se bucure de tot ce-or pune pe masă. Să fie mai buni, mai generoşi, le urez roadă bogată, pri