La recenta întîlnire a cadrelor didactice și studenților de la Facultatea de Științe Sociale cu conducerea Universității din Craiova, la care nu ni s-a dat voie să ne spunem părerile, ni s-a cerut să respectăm deciziile Senatului universitar și să renunțăm la protest, conducerea Universității din Craiova fiind angajată într-un amplu proces de eficientizare, de îmbunătățire a calității procesului de învățămînt și de dezvoltare durabilă. Dar nimeni dintr-o universitate modernă nu este atît de limitat încît să creadă că rectorul nostru nu are dreptate. Problema este legată de poziție (i.e. de situarea nu pe o poziție de forță): o poziție din care să se poată vedea ce crede, ce gîndește și, desigur, ce spune și ce face omul de lîngă tine. ,,Protestatarii“ (ca să-i numesc cum au fost catalogați; îmi lipsește un termen pentru a-i denumi) nu vor însă altceva, ci exact ceea ce cere conducerea Universității: atît profesorii cît și studenții vor o universitate modernă și europeană, o universitate eficientă și cu rezultate foarte bune pe toate planurile; vor o universitate îndreptată înspre viitor, și nu spre medievalitate; vor o universitate în care să se respecte drepturile și libertățile individuale etc. Cum nu vreau să vorbesc în numele nimănui, vă rog să-mi dați voie să-mi expun doar punctul meu de vedere (și să vorbesc la singular). În legislația românească, la fel ca și în Carta universității din Craiova, se spune că universitatea este locul dialogului, al unei vieți academice echitabile în care toți ne tratăm ca pe niște ființe umane egale în drepturi și obligații. Universitatea este locul libertății academice, căci numai o instituție liberă poate să facă învățămînt de calitate, cercetare și cultură Nu cred că este cineva din universitatea noastră (sau din oricare alta) care să nu vrea eficientizare, modernizare și europenizare. Exact despre asta e vorba, des