Chiar nimeni din partid sau dintre sfetnicii plătiţi n-a putut da dovadă de mai multă perspicacitate şi să-l oprească la timp sau - dacă deja ajunsese într-un punct de unde nu mai era cale de întoarcere – să-l convingă să meargă până la capăt şi să nu facă prostia de a se încrede în cel despre care se ştie că nu iartă şi loveşte dur când te aştepţi mai puţin?

Războiul pe viaţă şi pe moarte politică (aşa cum i-am zis într-un editorial anterior), declanşat de împuşcătura fatală din Pădurea Domnească, şi-a făcut efectul. Să contabilizăm „morţii şi răniţii“: o alianţă de guvernare distrusă, un cabinet de miniştri doborât, un lider al celui mai important partid de la putere făcut knockout, câteva milioane de cetăţeni cu moralul la pământ, o ţară aruncată în haos şi cu viitor incert.

Rezultatele sondajului de opinie dat ieri publicităţii vorbesc de la sine şi ar trebui să fie ca un duş rece care să-i trezească definitiv la realitate pe cei antrenaţi în ultimele câteva luni într-un joc eliminatoriu, fără reguli şi lipsit de fair-play. Desigur, dacă le-a mai rămas un pic de raţiune şi nu-i doare în cot cu totul de ei înşişi şi de cei pe care, din voia întâmplării şi a electoratului, îi conduc, adică de noi, cei mulţi, dar care nu suntem proşti şi ne dăm foarte bine seama în ce daraveră periculoasă ne-au băgat stimabilii jucători.

Liderul PLDM Vlad Filat s-a crezut supereroul fără de prihană, n-a ştiut să-şi cântărească bine puterile, să-şi calculeze paşii şi să prevadă finalul atunci când a pornit „cruciada“ împotriva „păpuşarului“. Nu s-a gândit nici la faptul că foştii camarazi de care s-a despărţit fără să le asculte nemulţumirile îi cunosc punctele vulnerabile şi încă n-au uitat supărările. Nu i-a fost de folos puzderia de consilieri şcoliţi prin Occident, dar care, ştiindu-l orgolios şi încăpăţânat, au preferat comoditatea de a nu se pune în poa