Aproape 90.000 de oameni suportă de câteva zile mirosuri de fecale purtate în toate cele patru zări de vântul de primăvară. Situaţia este extrem de gravă şi ridică mari semne de întrebare în ceea ce priveşte o investiţie în valoare de 14 milioane de euro.
“Mă bucur că am reuşit să ne încadrăm în termen cu punerea în funcţiune a staţiei. Fluxul tehnologic este funcţional. Cele trei componente, cea de apă, de nămol şi cea de gaz, funcţionează corespunzător. Ştiu foarte bine cum arăta înainte această staţie. Astăzi ea este o bijuterie”, este declaraţia dată de Ion Lungu, primarul municipiului Suceava în iulie 2011.
Era momentul inaugurării noii staţii de epurare a oraşului, o investiţie care a costat 14 milioane de lei, o parte din bani împrumutaţi de Primăria Suceava, alţii primiţi de la Guvernul României, a treia sursă fiind fondurile europene.
La nici doi ani distanţă, staţia de epurare atât de lăudată atunci se dovedeşte un fiasco. De mai multe zile, zona unde se află staţia de epurare, în apropierea Bazarului şi a mai multor centre comerciale importante, dar şi prin mai multe cartiere ale Sucevei, mirosul a devenit insuportabil.
Nimeni nu ştia provenienţa exactă a mirosului de fecale, dar reprezentanţii Comisariatului Judeţean Suceava al Gărzii Naţionale de Mediu au descoperit sursa poluării: staţia de epurare.
2.700 de tone de nămol cu fecale stau în soare, în bătaia muştelor
Ce se întâmplă de fapt în staţia de epurare aflată în administrarea societăţii care furnizează serviciile de apă şi canalizare din municipiul Suceava, SC ACET SA?
Apele reziduale ale oraşului intră în această staţie modernă şi aici sunt prelucrate. Lichidul rezultat şi despre care autorităţile de mediu locale afirmă că se încadrează în parametrii optimi este deversat în râul Suceava, în timp ce partea solidă, nămolul cum este denumit de specialişti, e
