„Fiecare psihanalist important găsește un principiu care să reguleze inconștientul, dar o face pornind cu un apriori care-i e propriu. Freud explică (aproape) totul prin sex. Dacă se mărginea să spună: Sexul e un lucru esențial pentru om – nimeni nu l-ar fi contrazis, și cam asta e tot ce pot reține eu din freudism. Dar, chiar dacă nu l-au spus la fel de vehement ca el (și e foarte bine c-a făcut-o), lucrul acesta îl știau foarte bine și renascentiștii, și romanii, și grecii, și egiptenii, ba chiar și sumerienii – mai departe în timp nu putem merge decît făcînd speculații pe marginea statuetelor din neolitic.“
Aici Vlad Zografi simplifică, ba chiar trișează, aș spune, pentru că știe foarte bine că sexul a fost unic pilon al teoriei freudiene doar în prima parte a dezvoltării ei, urmînd ca, spre final, să intre în ansamblul Eros-Thanatos, care complică „un pic“ lucrurile. Ba chiar, aș zice, din nou, apropie imaginea psihicului uman de acel nedefinit de care vorbește autorul nostru. Simplificările aplicate psihanalizei sînt comune tuturor autorilor care o detestă, iar aici exemplul cel mai la îndemînă mi se pare Nabokov, care nu a ratat nici o prefață fără să atace furibund (destul de ciudat pentru un scriitor atît de inteligent) spectrul doctorului vienez. Afirmația conform căreia fiecare mare psihanalist pleacă la drum cu un bagaj aprioric mi se pare hazardată; este tocmai ceea ce s-au chinuit atît Freud, cît și Jung să impună în mintea publicului și a comunității științifice: la baza teoriilor stau observații empirice. Dar, dacă accepți acest empirism, cum mai poți vorbi despre „nedefinit“?
Cred că aici Vlad Zografi pășește în plin sofism. Iată o nouă reducere la absurd, fermecătoare în formă, asianică în conținut: „Un nou psihanalist, să-i zicem Frejungler, ar putea fi pasionat de la cea mai fragedă vîrstă de filatelie – și în consecință
