Întâlnirea cu domnul Drujbaru a fost emoţionantă. ”Ştiu că mata te ocupi cu problemele oamenilor”, mi-a spus, şi am sperat să nu fie un scandal clasic între vecini, în care cele două părţi să încerce să mă îngroape în hotărâri judecătoreşti. Nu de alta, dar, de vreo doi ani, m-am retras din astfel de cazuri şi, după cum ştiţi, m-am dedicat conflictelor care au la bază dragostea şi fenomenele paranormale. Surpriza a fost mare, de data asta, pentru că, aşa cum îl vedeţi voi pe bărbatul din poza alăturată, fără toţi dinţii în gură şi cu un zâmbet trist, o să fie vorba de dragoste.

Mai exact, de iubirea lu’ nea Drujbaru pentru soţia lui, Păpuşa. Nu ştiu dacă am ceva dintr-un preot, poate ochii umezi, pentru că barbă sigur n-am. Cert e că omul s-a uitat la mine lung şi mi-a spus: ”Am şi eu o vârstă şi vreau să mă spovedesc. Am făcut multe prostii şi a venit timpul să mărturisesc tot”. Mi-a fost frică doar să nu-mi spună că a comis vreo crimă, după care să mă ia ostatic. Şi, totuşi, aşa cum am spus, era vorba de iubire. Iar de la iubire la înşelat şi la bătaie nu e decât un pas, pe care domnul l-a tot făcut. Aşadar, să înceapă spovedania! Regret că n-am avut o haină mai mare, sub care să pot să-l bag cu capul.

Bătaia

”Ştii ce vreau să fac eu acum? Lasă-mă să încep cu ceva! <> Nu cred că se aşteaptă să mărturisesc tot. Regret, în primul rând, că am bătut-o. Asta se întâmpla mai mult când eram mai tineri. Aici a avut şi ea o vină, pentru că era foarte cicălitoare. Nu-i tăcea gura o clipă şi îi plăcea să-mi dea sfaturi. Ţin minte ca şi azi că n-am dat în ea din prima. Mai întâi, i-am spus frumos să tacă din gură, dar, dacă am văzut că tot vorbeşte, am început cu câteva palme. S-a mai dat un pic pe brazdă şi mi-am dat seama că, dacă o bat când e tânără, o s-o am exact aşa cum mi-o dor