Arta de a dansa pe vârfurile degetelor de la picioare, oricât de fermecătoare ar părea pe scenă, ascunde în spate o muncă spartanică, presărată cu lacrimi și sudoare.
Un efort supraomenesc pe care Cosmin Marinescu, în vârstă de 11 ani din București, îl face chiar dinainte de a fi învățat să scrie și să citească. Cu părul castaniu căzându-i lejer pe frunte, în șuvițe groase și ochii căprui atât de sclipitori de parcă ar privi mereu prin tine, Cosmin pare un copil plăpând, pentru care un ghiozdan ar fi o piatră de moară. În realitate, picioarele lui suportă și câte șase ore de balet pe zi și execută atât de multe sărituri și piruete încât le pierde șirul.
Altfel nici n-ar ști să trăiască. Face balet de când avea cinci ani, atunci când părinții l-au dus la o școală privată de dansuri, unde a uimit profesorii cu talentul său neșlefuit, dar extrem de vibrant. “La nici jumătate de an de la înscrierea la școală a și fost inclus în spectacolul Teatrul de Copii "Ion Creangă””, povestește tatăl, Alexandru Marinescu. De-atunci, Cosmin a avut o ascensiune meteorică. A fost mutat la o grupă de copii cu doi ani mai mare și împreună au bifat fiecare mare concurs internațional.
Avea nouă ani când a avut prima lui variație solo, la o competiție din Franța, unde a ieșit primul dintre băieți. Părinții însă n-au fost acolo să-l îmbărbăteze și să-i calmeze spasmele stomacale care-l chinuiau înainte de intrarea în scenă. “N-am avut bani să mergem, iar pentru Cosmin au plătit ceilalți părinți. Noi am urmărit spectacolul de acasă, din fața calculatorului”, spune Aura, mama băiatului.
Cursuri de dans plătite în medalii
De altfel, ea este și cea care îi coase toate costumele de scenă, din materiale vaporoase, greu de lucrat. “Mă iau după modelele din reviste și cos când am timp. Altfel, ar trebui să dăm pe puțin 150 de euro și nu poți să apari de d
