Ne mai şi înşelăm. Uneori, rău de tot. Îmi imaginasem că premierul Victor Ponta va folosi turneul prin Europa, participarea la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, întâlnirile sale cu înalţi oficiali europeni spre a şterge impresia că România e o ţară de troglodiţi, de tembeli, care anul trecut au călcat în picioare valorile europene, vrând să-l demită pe Băsescu, aşa încât a fost nevoie ca personaje de pe la Bruxelles sau Straubourg să ne bage minţile-n cap. Mă aşteptam ca Victor Ponta să reprezinte România, iar nu pe Traian Băsescu, şi să-şi facă interlocutorii să priceapă că aşa-zisa coabitare cu preşedintele e o concesie pe care el, premierul , o face spre a se putea cât de cât ocupa de administrarea ţării, iar nu de jocuri şi diversiuni  politice. De care Băsescu nu se mai dezbară şi nu se va dezbăra cât o mai sta la Cotroceni. Ci, la adăpostul unor declaraţii proprii adormitoare şi chiar al unor laude absurde, rupte de realitate, va plesni Cabinetul prin intermediul ţârcovnicilor săi şi al tot felul de "mişcări" şi grupări politice ivite peste noapte. Şi având ca scop final inocularea dihoniei în liderii USL şi spargerea acestei alianţe care, anul trecut, a cutezat, având comanda şi sprijinul popular, să iniţieze demiterea sa.

Or, comportamentul premierului a fost cu totul şi cu totul altul decât cel firesc, altul decât cel care ar fi răspuns unor adevăruri. Absolut stupefiant, Victor Ponta s-a dovedit a-şi fi luat în bagaje tone de cenuşă. Pe care , luând poziţia ghiocelului, şi-a turnat-o în cap, vorbind despre "angajamentul Guvernului şi al ţării faţă de valorile europene" şi, mai ales, despre obligaţia noastră, a românilor, de "a învăţa lecţia trecutului". Tradus, vine cam aşa: Am înţeles că n-aveam voie să-l demitem pe Băsescu, am priceput de ce ne-aţi pus pe coji de nuci, de ce v-aţi răstit la noi ca la ultimele sluguţe, ca la ultimii n