Aşa după cum am anunţat, urmăresc cu atenţie derularea activităţii comisiei parlamentare de anchetă în cazul interceptării judecătorului Corneliu Bârsan, deoarece consider că poate fi sau ar trebui să fie, un reper pentru corectitudinea şi echilibrul pe care actuala majoritate parlamentară le poate dovedi faţă de cazurile de corupţie aflate în anchetă.
Spun asta pentru că, vă reamintesc, în realitate nu magistratul Corneliu Bârsan, judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, este cercetat, ci soţia sa, şi ea judecător, se află în atenţia DNA, într-un dosar de luare de mită.
Apariţia acestei comisii de anchetă a fost generată de faptul că judecătorul Bârsan a reclamat încălcarea drepturilor sale fundamentale, prin interceptarea convorbirilor telefonice cu soţia, chiar şi în condiţiile în care aceasta este cercetată într-un dosar de corupţie. Iniţial s-a vorbit despre faptul că interceptarea a fost cerută de SRI, în baza unui mandat de siguranţă naţională. Comisia de control asupra activităţii SRI s-a autosesizat şi a comunicat oficial că magistratul Bârsan nu a făcut obiectul niciunei acţiuni a Serviciului. Ca urmare, nici nu a existat un mandat de siguranţă naţională solicitat pentru acesta.
În faţa acestor reacţii şi pentru deplina corectitudine a lucrărilor comisiei de anchetă, am solicitat plenului Senatului, care a şi aprobat, ca titulatura comisiei să fie modificată, noua denumire fiind “Comisia de anchetă privind interceptările telefonice ale magistratului Corneliu Bârsan, judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului”. Deci nu poate fi vorba de mandat de siguranţă naţională, cât timp acest fapt nu este real. În mod normal, schimbarea aprobată va trebui să se reflecte şi în conţinutul lucrărilor comisiei, în reacţiile şi luările de poziţie ale membrilor săi, dar acesta este un aspect pe care î
