- Social - nr. 81 / 25 Aprilie, 2013 Amintiri vechi ma poarta mereu pe ulitele satului in care am vazut lumina zilei si in care mi-am petrecut anii copilariei. Este Sacalu de Padure, un sat adunat gramada, ca intr-un fund de strachina, intre dealurile impadurite care-l inconjoara de jur-imprejur. Deasupra lor se inalta Cetatea cu padurea sa falnica de stejari seculari, care, probabil, i-au adapostit pe acei fantastici uriasi ce-si imprumutau sita pentru cernut faina de mamaliga cu vecinii lor de peste Mures, de pe dealul Saniori. Era doar una dintre povestile pe care le ascultam, vrajit, pe care mi le spunea tata-batran. Sura lui Darlea nu a fost o poveste, ea a existat in realitate. Dar ea nu a fost o sura oarecare, din cele pe care le gasesti in orice gospodarie taraneasca. Stiti dumneavoastra ca nici Hanul Ancutei, dupa cum ne spune Sadoveanu, nu era han, ca toate celelalte, era o cetate. Asa si Sura lui Darlea, avea cu totul o alta destinatie. Era locul in care duminica de duminica, sau in zilele de sarbatoare se aduna aproape tot satul. Fiindca Sura lui Darlea era o sura pentru joc. Stapanul ei, Toaderul Darlii, cum ii spuneau satenii, era un om intre doua varste, un barbat greoi, suprapoderal, imbatranit parca inainte de vreme. In schimb, nevasta-sa, Fironica, era o femeie inca tanara si frumoasa. Nu-mi aduc aminte sa fi avut copii. Traiau numai amandoi intr-o casa mare si aratoasa pentru vremea aceea. Daca bine imi amintesc, numele de familie era Pantea. Darlea era doar o porecla, asa cum au mai toti satenii. Acolo, in casa aceea mare si incapatoare, familia Darlea avea o mica afacere, cum i-am spune noi acum. Avea o pravalie, in care se gaseau cam tot ce avea nevoie omul in casa. Dar tinea si bautura. De ea se ocupa mai ales nevasta-sa, Fironica. Iar pentru ca aceasta afacere sa-i mearga mai bine, s-a gandit omul sa inalte o sura pentru joc. Si s-a gandit bi