Cam asta face ministrul Constantin Niţă: în timp ce-i dă înainte cu propăşirea patriei pe cele mai înalte culmi ale modernităţii, face praf şi pulbere singurul domeniu care mai are un cuvânt de spus: energia.

Da, ştiu: e un domeniu care a umplut conturile băieţilor deştepţi. Numai că aceştia au făcut-o cu voie de la exact acele partide care le înfiereau „deşteptăciunea”.

Mutarea Romgazului şi Transgazului – sau a managementului – la Bucureşti arată pregătirile febrile pentru „regionalizare”: mutăm tot în Capitală, descentralizăm responsabilităţi şi centralizăm resurse: un fel de „voi cu munca, noi cu banu'”. Asta în timp ce ni se spune că e criză şi că naţiunea musai să fie unită – iar pe la spate aceeaşi naţiune e furată, fie că trăieşte la Mediaş, fie că-i la Tecuci sau la Sighet.

De la descoperirea primului zăcământ de gaz în Ardeal, la Sărmăşel - Mureş, în 1909, capitalele şi-au disputat tot felul de întâietăţi: dar nici Budapesta imperială şi nici Bucureştiul (inclusiv în comunism) n-au îndrăznit să ia Transilvaniei perla coroanei. Asta până la Niţă – probabil e gestul lui de recunoştinţă că oamenii de aici l-au primit decent odată, mai demult, când tânărul stagiar de pe lângă Iaşi a ales – cum altfel? - Braşovul ca loc de trai şi muncă.

Oare cum ar fi ca toate companbiile nemţeşti să fie obligate să-şi mute sediul la Berlin? Cele franţuzeşti la Paris, cele italiene la Roma?

În loc să facă desene pe hartă, tovarăşul ministru ar face bine să se gândească de ce n-au mai fost atinse performanţele din 1976, când producţia de gaz înregistra 29,8 miliarde metri cubi – azi se produc de opt ori mai puţin, „graţie” hârţogărarilor din ministere. Să se mai gândească, iarăşi, că la Mediaş s-au format şi muncesc cei mai buni specialişti în domeniu şi că înghesuirea birocraţilor la Bucureşti nu e o soluţie.

Numai că aici se joacă politic. După c