Victoria Borussiei în faţa "galacticilor" a aparţinut poate în proporţie de 60 la sută lui Lewandowski, iar restul incredibilei galerii a nemţilor. Dar în transmisia tv abia dacă i-am putut zări pe "ultraşi". Ordinul UEFA e clar, fotbalul trebuie să fie ambasador al păcii. Dar cu pasiunea ce faci?
Toate transmisiunile televizate din Liga Campionilor sunt supervizate de către un trimis al UEFA. Toate. Nimic nu scapă ochiului ager al "fratelui mai mare". Şi el are grijă ca în timpul transmisiunilor să nu ajungă la consumator imagini cu adevăraţii devoratori de fotbal. Suporterii care sunt în stare de orice pentru echipa lor. Cei care fac să se întâmple "minuni", aşa cum a fost cazul miercuri seara. Şi decizia UEFA este una pur economică.
Marile corporaţii care duc astfel de competiţii la nivelul PIB-ului unei ţări mediu-dezvoltate nu ar fi deloc încântate să le fie asociată imaginea cu nişte "derbedei" care urlă din toţi rărunchii când Lewadowski spulberă "galacticii". Băncile au nevoie de consumatori care consideră zâmbetul copilului "priceless", chiar dacă pentru toate celelalte există un card. Tot aşa, producătorii de bere au nevoie de cât mai mulţi consumatori şi nu de adevăraţii pasionaţi de fotbal. E o industrie bine gândită.
De aici, toate acele îndemnuri la respect şi iubire între semeni ale UEFA şi FIFA, de parcă principala menire a lor ar fi propovăduirea religiilor blegi. Dar ce respect mai mare faţă de "duşman" să existe decât gestul galeriei dinamoviste spre exemplu, care a cerut conducerii ca la 10 mai să le ofere adversarilor stelişti bilete pentru o peluză întreagă pe Arena Naţională. Deşi conform convenţiei din tur, steliştii ar trebui să primească de 3 ori mai puţin.
Steaua e peste Dinamo la ora actuală. Clar. Dar aşa cum echipa lui Reghecampf a putut să câştige în faţa deţinătoarei Ligii Campionilor, doar cu ajutorul supo
