- Social - nr. 81 / 25 Aprilie, 2013 Calul reprezinta o armonie a lumii vii, o frumusete greu de descris, o inegalabila faptura istorica, un faptuitor al civilizatiilor lumii, un sprijin de nadejde al omului in curajoasa tentativa de a strabate negura vremurilor. Fara contributia cailor si a curajosilor calareti, nu ar fi existat marile imperii: roman, persan, macedonian, mongol, turc, dar nici civilizatia lumii, in general. Calul a fost domesticit acum 5.000 de ani in AsiaPersia, Turkistan, de unde s-a raspandit in intreaga lume, dar existenta stramosilor calului actual se pierde undeva in desenele rupestre din pesterile neoliticului. Un mare centru de domesticire a calului a fost si pe teritoriul Campiei Romane (Baragan), iar, iepele moldovenesti au avut o contributie reala la structura genetica a raselor pur-sange. Utilitatea cailor a fost si mai este inca multipla: participarea la lupte (marele imperii, popoarele migratoare, Primul Razboi Mondial), participarea la munca (munci agricole, lucrari in padure, transporturi), sport (echitatie), circ, sarbatorile verii si iernii, participarea la vanatoare, plimbari de agrement, salvarea unor persoane in caz de inundatii, iar, mai nou, prin apropierea de om poate salva persoanele cu un anumit handicap. Dar, tinand cont de prietenia spirituala cu omul, cu scuzele de rigoare fata de cei care il adora – carnea de cal este comestibila, de certa calitate, facand obiectul unor specialitati. Animalele in varsta, accidentate, fac de obicei studiul valorificarii carnii, dar in ultimul timp se cresc rase speciale, care se ingrasa in acest scop (tineret cabalin din rasele grele). Carnea de cal se consuma din cele mai vechi timpuri, in Persia, Grecia, China, Italia, date despre acestea gasim in scrierile lui Herodot si Cezar. Urme ale consumului carnii de cal s-au gasit si in cetatile Daciei, la Apullum, Napoca si Porolosium. Izvoa