În spațiul Galeria Foișor a Palatului Brâncovenesc de la Mogoșoaia, artistul a expus o singură lucrare, în cadrul unei expoziții ce poate fi vizitată până pe 10 mai.
Henry Mavrodin, este unul dintre cei mai importanți artiști contemporani, discipol fidel al lui Corneliu Baba, cu expoziții în toată lumea. În 1970, a emigrat în Italia. În prezent are dublă cetățenie și dublă rezidență. A fost decan al Facultății de Istoria și Teoria Artei și Profesor la mai multe universități.
- Evenimentul zilei: De la începuturi, ieșirea dumneavoastră în spațiul public a fost măsurată, rărindu- se în timp, până la a deveni eveniment, comportament atipic pentru cei ce produc cultură. La expoziția de la Mogoșoaia, impuneți privitorului o singură pânză.
- Henry Mavrodin: Nu știu cât îl poate interesa pe cititor justificarea comportamentului meu. Cred că este o chestiune de educație: nu ridica mâna, așteaptă să fii întrebat, sfat insistent care, în timp, s-a manifestat sub variate forme. Nu sunt modest, ci mai curând prudent. Unica pânză expusă acum la Mogoșoaia, am mai spus, se diferențiază de o expoziție mai amplă, doar cantitativ.
- Este de presupus că pânza vă satisface exigențele în măsură să vă acopere toate valențele necesare expoziției?
- Precum muzica, există pictură ușoară și simfonică. Cea de a doua este produsul consonanței fundamentele, fiindu-i indispensabilă o gândire unică, pentru coerența raportului cu spațiul care o găzduiește. Satisfacerea exigențelor este oricum fluctuantă și prin expunerea simultană a mai multor pânze.
- La pictorul Florin Ciubotaru care expune alături, lucrurile pare că nu stau deloc așa.
- Există medicamente pentru aceeași boală, ce pe unii îi salvează și pe alții îi omoară. Nu luăm același medicament. Florin Ciubotaru încearcă și cred că reușește, să schimbe structura convingerilor comune. Prezentarea sa, atacă
