Scoarţa de mesteacăn
Scoarţa mesteacănului se desprinde cu uşurinţă de pe trunchi în lunile martie-mai, când fluxul sevei este abundent, "irigând" copacul în întregime. Se recomandă să se recolteze scoarţa doar de la mesteceni tineri, cu trunchiul gros cam de 20-30 de centimetri, din crânguri de mesteceni situate departe de zonele industriale poluate. Pentru a îndepărta coaja de pe copac, aveţi nevoie de un cuţit bine ascuţit. Fâşiile se vor scoate uşor, cu mâna, doar printr-o crestare în trunchi, adâncă de 1-2 centimetri. Pentru a preveni uscarea sau îmbolnăvirea copacului, luaţi câte puţin din scoarţa fiecărui copac.
Uz intern
Tumori maligne
Într-un vas de lut, se pun la fiert 200 de grame de scoarţă uscată şi mărunţită de mesteacăn, 100 de grame de muguri şi un litru de apă. Când lichidul începe să clocotească, focul se dă la minimum şi recipientul se acoperă cu capac. Se fierbe până când decoctul scade la jumătate. Se înveleşte vasul cu un prosop gros şi se lasă să se răcească treptat, timp de 3-4 ceasuri. Apoi se strecoară, iar depunerile rămase se storc foarte bine. Se administrează numai adulţilor, astfel: în prima săptămână - câte o lingură de decoct, de două ori pe zi, înainte de masă; în a doua şi a treia săptămână - câte două linguri de decoct, de trei ori pe zi, înainte de masă; în ultima săptămână se repetă schema de tratament din prima săptămână. Se face obligatoriu o pauză de două luni, apoi tratamentul poate fi reluat.
Afecţiuni ale pielii
În trecut, scoarţa de mesteacăn era elementul de bază în tratarea rănilor, ulceraţiilor, escarelor, erupţiilor cutanate, scabiei. Reţeta pe care o prezentăm are mare putere de vindecare.
În 1,2 litri de apă care fierbe se adaugă 60 de grame de pulbere uscată de scoarţă de mesteacăn. Se fierbe la foc foarte mic, într-un recipient cu capac, până ce
