Cele mai multe bijuterii arhitecturale de care încă se poate bucura municipiul Bistriţa sunt lăsate de saşi. Printre acestea se numără şi ansamblul de clădiri odinioară comunitare cunoscut sub numele de „Sugălete” sau Biserica Evanghelică, stranele sale reprezentând o capodoperă a mobilierului renascentist din Transilvania.
Cele 12 case din centrul istoric al municipiului, reunite prin porticul de la parter acoperit cu bolţi atrage atenţia tuturor turiştilor care calcă prin Bistriţa. Ansamblul poartă numele „Sugălete” şi făcea parte din piaţa saşilor, Marktplatz. Diferitele tipuri de bolţi sugerează, spun istoricii, faptul că au existat mai multe etape constructive, refacerile începând din secolul al XV-lea şi merg până la mijlocul secolului al XIX-lea.
Elementul unificator pentru aceste clădiri este dat de şirul de galerii deschise de la parterul faţadei. Se pare că soluţia aceasta ar fi fost impusă tocmai de nevoia de a asigura circulaţia şi totodată adăpostul negustorilor şi cumpărătorilor în zilele de târg.
Pe latura de nord a Pieţei Centrale funcţiona piaţa de cereale Kornmarkt, de aici şi denumirea de „Sugălete” dat şirului de case legate, făcându-se astfel aluzie la unitatea de măsură utilizată pentru grâne şi anume găleata, a cărei formă este sugerată şi de bolţile porticului. Saşii îşi expuneau mărfurile sub aceste bolţi, fiind astfel feriţi de intemperii.
Marktplatz-ul, din care făcea parte şi ansamblul Sugălete, a primit „dreptul de târg” de la regele Ludovic I, în data de 24 aprilie 1353, transformând zona într-un adevărat centru economic al oraşului. Ansamblul este socotit ca fiind una dintre cele mai sugestive expresii ale arhitecturii civile ale goticului transilvănean.
La doi paşi de Sugălete se înalţă măreaţă Biserica Evanghelică, care a purtat înainte de Reformă hramul Sfântului Nicola
