Să ţi se urmărească fiecare pas, să se ştie ce cumperi din magazine, ce teatre şi cinematografe frecventezi, cu cine te întâlneşti, la ce restaurante mănânci, ce bucate şi băuturi preferi, cine îţi sunt prietenii şi cum te porţi în familie - iată o realitate în care n-ai vrea să te afli.

____________________________

şi totuşi, tot mai mulţi dintre noi trăim sub o supraveghere continuă, ca în celebrul roman “1984” al lui George Orwell. În multe locuri din lume camerele de supraveghere de pe străzi ne înregistrează mişcările. Ascultarea telefoanelor şi instalarea de microfoane în case e tot mai frecventă. Folosirea cărţilor de credit dezvăluie traseele pe care le străbatem în fiecare zi şi ce achiziţionăm, sau ce bani scoatem de la bancomat. Ni se ştiu rudele şi ocupaţiile lor, ni se cunosc slujbele pe care le-am avut de-a lungul timpului, ce pregătirea şcolară şi cum suntem apreciaţi la serviciu. Sateliţi de la mare înălţime pot oricând să furnizeze şi ei date despre noi, chiar dacă ne refugiem în locuri pustii. În special după atentatele din 2001, tot mai puţine lucruri din existenţa noastră sunt ignorate de către cei care ne scrutează cu mijloace tehnice sofisticate. Sub pretextul vigilenţei de care trebuie să dăm dovadă în lupta cu sceleraţii care aruncă în aer nave, ambasade, cafenele, trenuri, metrouri, clădiri impozante, se îngăduie un atac multiplu la intimitatea persoanei. Culpabili sau nu, ni se rezervă acelaşi tratament. Iar toate aceste ştiri despre noi se stochează în ambianţe secrete, la ele având acces doar un număr mic de iniţiaţi, după ce au trecut examenul unor verificări riguroase.

Protejarea perfectă a acestor date e însă o iluzie. Oricând se poate ivi o fisură în sistem şi se poate produce o scurgere de informaţii cu efecte năucitoare.

Despre o astfel de situaţie de coşmar tratează excelentul thriller “Fereastra spar