Ca să nu avem vorbe, încă de la început, trebuie să precizez că scriu aceste rânduri de pe poziţia unui proprietar, care are o suprafaţă mică de teren, care este nevoit să facă eforturi destul de mari pentru a-şi apăra bunurile de hoţi. Scriu aceste rânduri pentru că sunt revoltat că la atâţia ani de la căderea comunismului, Statul Român încă îi apără pe cei ce sunt leneşi şi n-au şi fură de la cei ce au muncit şi au. În nemărginita lor dragoste faţă de infractori, legiuitorii din România au introdus în sistemul nostru legislativ instituţia abuzului de drept. Adică, pe româneşte, dacă ai un teren cu lucernă, să zicem, pe care intră un cioban cu oile, eşti bun de plată dacă te hotărăşti să otrăveşti lucerna, pentru a-i da nelegiuitului o lecţie. Adică, cu toate că ciobanul este cel care ţi-a încălcat proprietatea, tot tu eşti cel care trebuie să suporte paguba, nu el, care nu avea ce să caute pe un teren care nu-i aparţine sau pentru care nu a primit acordul proprietarului să-şi ducă animalele. Dacă te pune nevoia să-ţi îngrădeşti proprietatea cu un gard, şi îl şi conectezi la curent electric, iar un nefericit certat cu legea, care n-ar avea în mod normal ce să caute pe acolo şi în plus nu ar avea de ce să se atigă de gardul tău, dă ortul popii, eşti considerat de legea din România infractor sadea şi rişti să ajungi la puşcărie cu criminalii, evazioniştii şi hoţii care te-au jefuit cât erai în liberate. Iar dacă, la fel ca fostul soţ al Romaniţei Iovan, găseşti în casă un hoţ, pe care îl împuşti cu puşca din dotare, dacă îţi permiţi să ai una, ai de trecut prin toate chinurile Iadului înainte de a fi declarat nevinovat. În aceste condiţii, nici nu mai este de mirare de ce, unii poliţişti şi procurori susţin că legea a fost făcută să-i apere pe hoţi, escroci şi criminali, nu pe oamenii de bună credinţă.

Din păcate, nu am auzit până acum, pe niciunul dintre n