În ultimele 72 de ore, nu mai puţin de trei parlamentari au părăsit PDL. Săptămâna trecută a mai demisionat unul. Presa a ignorat aceste dezertări. Disoluţia PDL, care se vinde bucată cu bucată, pare un fapt banal, inevitabil.
Aş fi trecut şi eu mai departe dacă miercuri, la un vot extrem de important, PDL, PP-DD şi UDMR nu ar fi votat cot la cot cu USL. În această zi, majoritatea parlamentară i-a impus la conducerea Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF) pe Dan Radu Ruşanu, Daniel Dăianu şi Mircea Ursache. Nume controversate, dar nu aceasta este tema discuţiei - ar merita o dezbatere separată.
Ceea ce mi-a atras atenţia a fost modul în care PDL a capitulat, după ce majoritatea i-a oferit un os de ros - fostul trezorier al partidului a obţinut un post de simplu membru al autorităţii. Nu ştiu cât de important este pentru partid faptul că a obţinut această poziţie. Nu ştiu dacă merita o tranzacţie cu USL. Eu cred că nu are nici o valoare, nici pentru partid şi nici pentru mersul lucrurilor pe piaţa financiară. Probabil că s-au rezolvat nişte mici datorii între vechii pedelişti. Cert este că PDL a ratat - pentru a nu ştiu câta oară - ocazia să arate că face opoziţie. Blaga a dat o declaraţie formală, criticând conducerea ANF, dar ea pare şi mai ipocrită şi enervează şi mai mult atunci când vezi că, dintre toţi parlamentarii prezenţi, unul singur a votat împotrivă. Unul singur!
Asta este opoziţia parlamentară la ora actuală. Un parlamentar. Punct. Aş vrea să completez acest tablou cu faptul, aparent paradoxal, că executivul USL emite ordonanţe de urgenţă pe bandă rulantă - sunt peste 30 publicate în Monitorul Oficial - iar cel mai important proiect, cel al despăgubirilor pentru proprietarii caselor naţionalizate, a trecut prin asumarea răspunderii. Pentru democraţia din România - cui îi mai pasă de ea? - acestă situaţie este dezastruoasă. Puterea afl
