Pretuita ca si aurul, nu multa lume stie ca sarea a fost candva chiar moneda de schimb. Istoricul Pliniu cel Batran povestea ca, in anumite perioade, solda militarilor romani era platita cu bulgari de sare.
De altfel, cuvantul "salariu" din limba romana provine de la latinul "salarium", legat direct de sarea pe care o primea soldatul (lat. sal, salis). In Imperiul Roman, semnul de bunastare a unei famlii era faptul ca avea sare pe masa.
In China antica, sarea era obtinuta prin evaporarea apei, iar documentele atesta ca vechii chinezi isi plateau impozitele cu cantitati de sare. Tot prin evaporare, obtineau sarea si egiptenii.
Si astazi sarea este una dintre principalele materii prime ale industriei chimice, iar daca pe timpul comunismului in tara noastra s-au construit atatea combinate chimice si de fabricare a sodei, explicatia sta numai in marile rezerve de sare din zona carpatina.
Ne putem lauda ca avem in tara unele dintre cele mai importante zacaminte de sare din Europa. Aproape peste tot, sub podisul Transilvaniei, se gaseste un strat de sare gros de circa 400 m, care in unele zone se ridica pana aproape de suprafata.
Dacii scoteau sare de la Durgau-Turda
Depozite importante de sare se afla si in sudul sau estul Carpatilor, dar istoria celor transilvanene se pierde cel mai departe in timp. Exista dovezi arheologice sigure, care atesta faptul ca dacii exploatau sarea din zona Durgau-Turda.
In aceeasi zona, romanii exploatau sarea la suprafata, din gropi patrulatere pe care le paraseau si care au ramas pana astazi sub forma de lacuri. Cele mai bune depozite de sare, atat sub aspectul calitatii, dar si sub cel al cantitatii, au fost si sunt insa cele subterane.
Exploatarea lor a fost totdeauna foarte dificila, din cauza riscului pentru sanatate. De aceea, in Evul Mediu,
