Cata iubire s-a risipit prin toate cotloanele tale Cata poezie, cata suferinta si cat dor S-au rastignit pe peretii coridoarelor lungi Cate reportaje de sange, cat bun de tipar si cate ultime editii S-au intrupat, au luat fiinta si si-au avut un rost Incredintandu-se luminii tiparului, Casa Scanteii. Sursa imagine: turistik.ro
Am trait, am visat si am murit cate putin
In miezul tau, in tine, in placenta ta
De parca n-am fi fost conceputi de mame si tati
Ci de tine, singura, insarcinata cu noi,
Copii ai calandrului si ai vremurilor,
Lasandu-ne impreuna adn-urile imprimate prin ziduri,
Casa Scanteii.
Umbrele noastre se vor plimba la nesfarsit prin tine
Destramandu-se si adunandu-se toate
La ora cand tiparnitele invarteau lumea
Laolalta cu sufletele, mintile si inspiratiile noastre
Developandu-se in toate fotografiile fara rame
Proiectandu-le pe cer cu lumina din noi,
Casa Scanteii.
Fosnetul trupurilor noastre ca al hartiei de ziar
Aprinzandu-se si risipindu-se ca un fum de tigara
Tras in piepturile cititorilor nostri si ai lumii
Pana la ultima pagina, pana la ultima ora
Rand cu rand, titlu cu titlu, articol cu articol
Transformand toate ideille noastre intr-un simplu chistoc,
Casa Scanteii.
Lifturile ei ne cutremura pentru totdeauna
Le simtim prin toate spalturile inimilor noastre
Batand mii de semne si numar dupa numar
Editie dupa editie, editie de colectie
Cu ferestre spre rasarit si apus, spre nord si sud
Ca niste plamani respirand cerneala si hartie,
Casa Scanteii.
Viata noastra a fost o sedinta de sumar
Iar noi, cap limpede si responsabil de numar
Ne-am lasat acolo de la primul pana la ultimul exemplar
Inima, sufletul, lumina, mintea, visele si zborul
Si acum ratac
