Dacă în timpul Marii Depresiuni din anii ‘30 băncile cen trale din SUA şi Franţa îşi consolidau rezervele de aur în timp ce în republica de la Weimar şomajul făcea ravagii, acum statele din nordul Europei cumulează excedente de cont curent record, iar în unele ţări din sudul continentului rata şomajului a atins niveluri nemaiîntâlnite în istoria zo nei euro. Acestea sunt unele din tre paralelele pe care un cu nos cut editorialist pe teme eco no mice, italianul Federico Fubini, le face între actuala cri ză din Europa şi Marea Depre siune economică.
Charles Kindleberger, un re nu mit istoric al economiei, a remarcat că Marea Depresiune a fost atât de adâncă şi de lungă din cauza „incapacităţii Marii Bri tanii şi a refuzului Americii“ de a stabiliza sistemul. Dintre func ţiile pe care marile puteri nu au reuşit să le asigure, câteva ar trebui să le atragă atenţia lide rilor europeni, scrie Fubini.
Istoria nu se repetă întru totul. Ţările europene cre di toa re de astăzi nu sunt tentate să aplice politici care să para lizeze comerţul internaţional, aşa cum a făcut SUA atunci.
Pe de altă parte, excedentele de cont curent ale ţărilor scan dinave, ale Olandei, Austriei, Elveţiei şi Germaniei tota lizează 500 mld. dolari, cu mult mai mare în comparaţie cu nivelul record al surplusului de cont curent înregistrat de China la mijlocul anilor 2000. Atunci Chi na a fost aspru criticată de gru pul G7, in clusiv Germania, pen tru că a creat dez echi li bre la nivel global.
În cazul Franţei, al că rei deficit ex tern a cres cut anul trecut de la 2,4% la 3,5% din PIB, creş terea eco no mi că va fi anul aces ta aproa pe nu lă. Franţa a ajuns în pre zent în tr-un punct în care tre buie să schi mbe stra te gia în pri vin ţa competi ti vi tăţii pentru că altfel riscă să se con frunte cu pro bleme şi mai mari.
Pentru Italia,
